Intuiție sau rațiune?

imagine culeasă de aici

„Calea Regilor” şi poza de alături sunt inspiraţie şi îndemn, mă momesc către un teritoriu magic, unde s-au adunat şi se adună poveştile prelinse din pene, condeie, creioane, stilouri… sau, mai nou, de pe taste. Fără să fie stimulată de substanţa din cine ştie ce flacon cu sau fără etichetă, Intuiţia îmi spune:
— Povestea trebuie să se numească „Drumul Împărăteselor”. Scrie-o! Nu-ţi stau în cale decât piedici iluzorii, iei drept stânci nişte biete castane căzute pe asfalt neted.

Îi răspund cu un zâmbet indecis, ce nu dispare după retragerea ei din centrul atenţiei mele, ci abia după ce locul îi e luat de Raţiune, care mă apostrofează cu ceea ce numeşte ea „blândeţe”:

— Ori ai fost blagoslovită cu un creier nu tocmai fiabil, cu cel puţin o defecţiune ascunsă, ori ai băut, cu halba, vreun drog care te rupe periculos de mult de realitate! Eşti măr pădureţ şi te crezi avocado! Ai o colecţie de cioturi de poveste din care n-ai scos la iveală decât un vârf de aisberg şi vrei să mai începi încă o elucubraţie? Trebuie să purtăm cât de curând o discuţie foarte serioasă, deşi pare să-ţi fie tot mai greu să-mi asculţi glasul! Poate că nici măcar nu mi-l mai auzi! Eu îţi spun s-o laşi mai moale cu blogăreala şi cu feisbucul şi tu tocmai ai scris iar pentru jocul cuvintelor!!! Marş la tradus, muiere nebună!

Publicitate