Cântărire prin diferenţă

Cumpărat cântar electronic.

Bătrânul său predecesor, nedotat cu baterie şi (după cum aflu din propria memorie, fără s-o pun sub lupă) în vârstă de vreo treiş’ de ani bătuţi sau nu pe muchie, mortua est – dar nu şi îngropat. Nu i-am rezervat loc de veci în tomberon şi oricum s-ar putea să-l punem alături de sus-numitul obiect, probabil la ora asta deja plin cu vârf, fiindcă sâmbăta nu prea dă pe la noi carul mortuar care duce la groapă rămăşiţele menajere – şi nu numai. Dar e de înţeles, cică al dracului dric nu-şi are sediul aici, în târg, ci în alt judeţ (ca şi firma care are în grijă interfonul blocului, apropo), de-aia le plătim ăstora de la „salubritate” de două ori mai mult decât anul trecut.

Oricum, pentru ceremonia de înmormântare e nevoie să-şi întrerupă unul dintre noi rutina zilei de sâmbătă – şi deja am mai făcut-o o dată, ca să cântărim motanul.

Cântărire prin diferenţă, adică (eu + motan) – eu = motan

Adică egal 6,2 kg.

N-a fost o experienţă cu totul nouă, folosim procedeul de ani buni, căci felina cu care ne-a blagoslovit pronia cerească nu stă mai mult de o fracţiune de secundă pe un cântar, decât, eventual, legată cu vreo funie, dar nu din cânepă, ci poate din vreo magică iarbă toropitoare a mâţelor din toate ţările şi din toate timpurile. Nouă a fost doar totala lipsă a erorii de paralaxă din momentul citirii rezultatului, care, la vechiul cântar, mai era, pe deasupra (evident!), şi ecranat de un cerc de plastic nu tocmai curat.

Nu întrebaţi câte kilograme am eu, oricum n-o să fac o asemenea dezvăluire.

Sigur, aş putea să vă spun o minciună, dar nu mă lasă inima – ar însemna să trec pe un alt nivel, de o cu totul altă amploare, al mascării adevărului. Şi ţin să-mi păstrez adevărata greutate ascunsă (măcar pentru cei care nu m-au văzut niciodată în toată splendoarea😛 ) într-un inaccesibil turn înalt, deşi zvelteţea unei astfel de construcţii nu-mi poate înlocui pierduta supleţe.:mrgreen:

About Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
Acest articol a fost publicat în despre lume şi viaţă :P, despre mine și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Cântărire prin diferenţă

  1. Drugwash spune:

    Trai pe vătrai, neicusorule!😛😄
    Bietu’ Copilu’ slăbise în aşa hal în ultima vreme… Măcar de n-ar fi avut de mîncare, da’ farfuria era mereu plină. Of!

    Ai încercat să pui o folie de plastic, o pungă, ceva pe cîntar? Poate aşa ar sta, dacă-i place şi lui plasticul. Numai că nu ştiu ce limită minimă de greutate are cîntarul respectiv, unele nu declanşează la greutăţi prea mici.

    Apreciat de 2 persoane

    • Vero spune:

      La socrii mei am văzut că toate mâţele care umblă pe afară se jigăresc vara şi se dolofănesc iarna. Vara le plângi pur şi simplu de milă, deşi nu duc lipsă de mâncare.

      Abia am luat cântarul azi, nu ştiu nici eu dacă are limită minimă de greutare. Dacă nu mă înşel, în prospect scrie doar max. 180 kg. Dar am impresia că acele 4 rondele care se văd în poză sunt senzori care trebuie neapărat atinşi.

      Lui Girşka îi place mai ales să facă pipi pe plastic. Mi-a făcut pe un sac lăsat pe canapea (noroc că nu s-a scurs de pe el) şi într-un dulap unde aveam o rezervă de pungi de plastic. A făcut şi pe o pungă căzută pe cântarul vechi, în bucătărie.😀
      Dar îl cântărim foarte bine aşa, luându-l în braţe – acum cu mai multă exactitate.🙂

      Apreciat de 2 persoane

      • Drugwash spune:

        Poate o fi doar impresia mea sau sentimentul de vinovăţie – nu ştiu, dar cu rana aia urîtă de la noadă şi puricii de la gît nu cred că se simţea prea bine oricum. Dar acum nu mai contează, sper să se fi eliberat de toate durerile şi necazurile.

        Poţi testa cîntarul punînd pe el diferite greutăţi pe rînd, spre exemplu cîte o pungă de mălai/făină/griş/orez/etc de 1kg şi vezi dacă se declanşează cîntărirea. Fiind cîntar de persoane probabil că are o limită minimă cam la greutatea unui copil de 2-3 ani, poate mai mult.
        Am şi eu unul, primit de la maică-mea, dar e pătrat nu rotund – restul e aproape identic ca sistem. Cele patru picioare sînt pentru sprijin şi are senzori de greutate acolo, probabil face o medie după cum e distribuită greutatea (dacă nu stai exact pe mijloc). Nu trebuie să atingi nimic, nu sînt senzori de atingere.😉

        Ce-o fi în capu’ lu’ Grişka să facă el treaba aia pe plastic?😄 Cred că nu (mai) are instinctul ăla de vagabond. Copilu’ n-a făcut niciodată în casă, indiferent de situaţie, deşi la un moment dat – sperînd că n-o să mă mai ţină cu geamu’ deschis la hol iarna – i-am pregătit o cutiuţă de carton cu rumeguş. Aş, nu se atingea de ea! Stătea cu botu’ pe labe, pe mochetă în faţa uşii de la hol, aşteptîndu-mă să-i deschid geamul să iasă afară! N-am văzut în viaţa mea aşa un bun-simţ! Hai că iar mi s-a făcut dor de el!😦

        Apreciat de 1 persoană

        • Vero spune:

          A, uitasem că spuneai ceva de o rană; da, Copilu’ s-ar putea să fi fost slab şi din pricina asta, şi din pricina purecilor. Pe Grişka l-am scăpat de purici cu o zgărdiţă şi de atunci poartă mereu – şi stă supărat de fiecare dată când îi punem una nouă, operaţiune pentru care e neapărat nevoie de 2 persoane.
          (Şi ştiu că nu-ţi place ideea şi că eu am oarece idei fixe şi sunt pisăloagă, dar continui să cred că, după o pierdere, o altă pisică e cel mai bun leac.)

          Grişka e simţit, de altfel şi de obicei. Când l-am luat, nu aveam în casă decât nişte pământ de flori. L-am pus într-o tăviţă în care developam pe vremuri poze şi s-a dus direct acolo să-şi facă nevoile. Dar nu putem merge cu el într-o casă unde sunt alţi motani, se apucă să „marcheze” teritoriul.

          Da, ai dreptate, cântarul arată greutatea mea şi dacă mă aşez în mijloc. L-am pus şi pe Grişka de 2 ori acolo. A plecat imediat, dar nici cântarul n-a indicat absolut nimic. O să-l mai studiez când o să am timp şi chef.

          Apreciat de 1 persoană

  2. Suzana spune:

    Parca te si vad cu el in brate, pe cantar!😀
    Unii isi cantaresc animalutele in acele custi de transport! Cand le vad, parca ma infior, desi am vazut destui transportandu-le asa, ca altfel nu prea ai cum!
    Momentul s-a consumat, cantar nou aveti, asa ca… spor si inspiratie!🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Vero spune:

      Mulţumesc mult, Suzana! Spor şi inspiraţie îţi doresc şi eu!

      Avem şi noi cuşcă. Îi zicem „lectică”. Îl ducem pe motănilă în ea până în maşină, unde îl lăsăm liber. Când simte că plecăm de-acasă se ascunde, trebuie să-nchidem din timp uşa dormitorului, fiindcă e foarte greu să-l scoatem de sub pat. Dar când ajungem cu maşina în parcare îi deschidem „lectica” şi intră singur – cred că ştie că e mijlocul de transport către bârlog.🙂

      Apreciază

  3. cartim spune:

    Al meu nu sta nici in brat dar asa din ce vad comparativ cu Denis care are 5 kg motanul meu are sigur 6,5 kg… Zici ca e un iepure pus la ingrasat🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s