Faraonul (de Boleslaw Prus) e una dintre cărţile care mi-au plăcut destul de mult ca să le recitesc.
De la ultima recitire a trecut cel puţin un sfert de veac, dar câteva episoade mi-au rămas bine întipărite în minte. Cel pe care l-am botezat „al rugăciunii” şi l-am pdf-it azi-noapte – nu prea estetic, dar lizibil – ocupă, printre ele, un loc de frunte. E scurt, aşa că vă invit să-l citiţi aici, tradus de Vasile Teodorescu şi Telemac Dan.
Nu vrei tu, printre picaturi, sa faci o lista cu (macar) o parte din cartile care ti-au placut destul de mult? Le-ar prinde bine si celor care, din cand in cand, dau banii pe maculatura crezand ca au gasit vreo comoara. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, sigur, o să încerc. Numai că, eh, gusturile diferă. Nu e musai să le placă altora tot ce mi-a plăcut mie. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Fragmentul din pdf este promitator. In plus, gusturile se mai si educa. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂
ApreciazăApreciază
Am recitit cu mare plăcere fragmentul și m-am decis să recitesc toată cartea, cât de curând. Mulțumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pentru puţin, Zina. 🙂
Şi pe mine mă bate gândul s-o recitesc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană