Aşa cum am spus şi aici, nu le am cu limba italiană, nu ştiu cât de bine am nimerit-o cu titlul, dar să trecem la subiect, adică să luăm o frază dintr-un roman despre care a cărui redactare am mai pomenit câte ceva nu cu mult timp în urmă:
– în engleză:
We even installed old plastic, pink with age, when we built this huge pile, so that visitors from other worlds can stop and say, `Galaxy! What lovely old plastics’.
– în traducerea mea:
Când am construit acest morman imens, am folosit până şi plastic vechi, roz ca urmare a îmbătrânirii, aşa că vizitatorii din alte lumi se pot opri să exclame: „Pentru numele Galaxiei! Ce antichitate drăguţă e plasticul ăsta!”
– în versiunea tipărită:
Când am construit acest morman imens, am folosit până şi plastic vechi, care devenise roz din cauza vechimii, aşa că vizitatorii din alte lumi se pot opri să exclame: „Pentru numele Galaxiei! Ce antichitate drăguţă e plasticul ăsta!”
Şi asta după ce i-am atras atenţia redactoarei că a introdus o repetiţie naşpa şi că eu n-am tradus aiurea, plasticul chiar îmbătrâneşte! I-am propus chiar şi o a treia variantă, şi fără repetiţie, şi fără îmbătrânire (am folosit până şi plastic atât de vechi încât era deja roz).
Pentru respectarea adevărului istoric, menţionez că nu mă refer la persoana care a făcut iniţial redactarea (plecată între timp în concediu de maternitate), ci la aceea care a înlocuit-o şi a nesocotit o bună parte a obiecţiilor mele.
Iar pentru redactori, în general, am următorul mesaj:
Nu uitaţi că două persoane nu pot face traduceri identice, fiecare are stilul ei, ideile ei. Dar ambele versiuni pot fi corecte, sunând şi bine în acelaşi timp, de aceea redactorul n-ar trebui să modifice versiunea traducătorului doar fiindcă lui îi place mai mult să zică altcumva. Numele traducătorului e scris mare pe carte şi în capul lui se sparg nemulţumirile cititorului. Sigur, mai corect ar fi să apară pe fiecare carte numele a doi traducători, al doilea fiind redactorul, care are de obicei ultimul cuvânt şi care poate şi să îmbunătăţească simţitor traducerea, dar şi să-i adauge greşeli. Însă, până una-alta, cine ţine musai să-şi pună amprenta pe o traducere să se lase de redactat şi să se apuce de tradus. 😛
VERONICISME 
Hi, hi, seamana cu un exercitiu…Am instalat pana si plasticaraie de odinioara, roz de veche ce era, cand am construit acest morman imens, astfel incat vizitatorii din alte lumi sa se poata opri si sa exclame: „Pentru numele Galaxiei! Ce obiecte de plastic minunat de arhaice!
Iti inteleg punctul de vedere, s-ar mai gasi cateva variante. Cred ca dilema apare deoarece limba noastra este mult mai „ofertanta” decat engleza, avem prea multe sinonime pentru „old” si ca sa sune bine textul le folosim ca sa evitam repetitiile. Dar pana la urma autorul a ales sa foloseasca „old” de doua ori, asa ca se poate banui ca repetitia a fost intentionata, a vrut doar sa accentueze starea plasticului ca si cum s-ar referi mai degraba la un prieten vechi decat la un material degradat. E un fel de atitudine condescendenta si ironica in acelasi timp. Dar tu stii mai bine pentru ca ai citit textul si cunosti la ce se refera. Pe mine m-ar distra teribil traducerile, sunt un fel de ghicitori.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ar mai trebui menţionat un amănunt: în engleza literară, repetiţiile sunt permise. În română, pot fi folosite uneori ca figură de stil (nu şi în cazul de faţă), dar, în covârşitoarea majoritate a cazurilor, deranjează.
În plus, aici nu e vorba de cei doi „old”, ci de „age” (pink with age) – plasticul şi-a schimbat culoarea datorită îmbătrânirii. Şi cineva care redactează cărţi SF ar trebui să ştie că plasticul îmbătrâneşte, sau măcar să pună mâna să se documenteze după ce i se atrage atenţia. 😛
ApreciazăApreciază
Oricum, folosirea lui pink e nitelus ciudata deoarece n-am vazut plastic care sa vireze in roz, poate in galben, dar iarasi cred ca autorul ironizeaza, vrand sa accentueze cat de imbatranit e plasticul.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, şi mie mi s-a părut ciudat rozul, dar m-am gândit că e bine să-l păstrez, spre deosebire de traducătorul unei ediţii anterioare, apărute acum vreo 20 de ani (nu ştiu cine e, am găsit pe net traducerea fără numele celui/celei care a făcut-o). Dar uite cum a întors-o din condei – tot evitând repetiţia şi neomiţâmd îmbătrânirea plasticului:
Ba s-a folosit chiar material plastic atunci când s-a construit mormanul acesta şi, între timp, el a îmbãtrânit şi s-a îngãlbenit, aşa încât vizitatorii de pe alte lumi se pot opri ca sã se minuneze: „Pentru
numele Galaxiei! Ce plastic vechi şi drãguţ!”
ApreciazăApreciază
Inteleg si de aceea apreciez munca unui traducator – eu insami izbindu-ma de traduceri penibile, ca sa nu zic mizerabile!
Asa cum presa a relatat deja, nu cu foarte multa bunavointa – in Creta s-a intrunit de curand Sfantul Sinod al bisericilor ortodoxe (de la care a absentat intaistatatorul rus si amicii sai!). S-a discutat acolo, intre altele, despre obtiunea de a pune in textul final cuvantul „persoana” sau „om”. Evident episcopul grec a zis ca „persoana” are o conotatie (in greaca!),inproprie, in timp ce altii au optat pentru cuvantul OM, fiecare aducand argumente. Se pare ce acest conflict semantic a fost mediat de insusi Preafericitul Daniel! Acesta a subliniat tocmai ceea ce spui tu, ca in fiecare limba sunt cuvinte ce poarta sau nu intelesuri diferite si a propus ca reactarea sa fie facuta diferit, in toate limbile participantilor si nu intr-o unica limba caci ce este permis in exprimare intr-o limba este diferit in alta!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Scuze pt greseala strecurata in cuvantul „improprie”!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu-i bai, toţi mai greşim câte ceva. 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, Cita. 🙂 Mai ales fiindcă am ajuns la concluzia că e o muncă pe care n-o apreciază prea multă lume – nici măcar toţi patronii editurilor. 😦
ApreciazăApreciază
Treba unui redactor ar trebui să fie, după părerea mea, doar să analizeze textul, pentru a evita greșelile gramaticale, nu ? Nu să schimbe înțelesul cuvintelor sau să adauge cuvinte doar ca să îi placă mai mult lui. Traducătorul face asta și are grijă de alesul cuvintelor, părerea mea.
P.S.: Varianta ta sună mai bine și cred că este cea mai bună.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aşa e, un readactor ar trebui doar să corecteze greşelile – de orice natură. Şi să reformuleze doar ce nu sună bine. Dar unii ţin musai să facă schimbări – doar fiindcă se mai poate spune şi altfel. (Şi orice se poate spune şi altfel când avem de-a face cu un text literar. Nu e formulă matematică. 😀 )
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Așa e.
ApreciazăApreciat de 1 persoană