M-am prins!

M-am prins! Adică am aflat unde-i beleaua. E un… musai (nu un must!) (sic sau sâc!) să-mi alung demonii! Nu contează ce scriu, bun sau prost, publicabil sau nepublicabil (pe banii unei edituri, nu pe ai mei😛 ), demonii ajung oricum în cuvinte, se îneacă în cerneală tipografică sau… virtuală.:mrgreen:

Acum îmi înoată prin lichidul cefalorahidian, prin sânge, prin toate umorile… Cred că mai elimin câte unul, în stare embrionară, prin lacrimi, salivă şi urină, dar nu e de ajuns, tot mai sunt

M-a mirosit până şi feisbucul!

Însă concentraţia mea demonică e totuşi oscilantă, s-ar părea că se reduce, temporar, când arunc cuvinte pe bloguri!

Belzebuţilor, nu-mi smulgeţi doage, marş pe bloage*, chiar şi-n fraze oloage!


* Pricep ei că de bloguri e vorba!😛

About Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
Acest articol a fost publicat în despre mine, nemulţumiri și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la M-am prins!

  1. Vienela spune:

    😀 Ma tot streseaza un vers dubios de la o vreme. Il aud oriunde merg si nici macar in casa nu pot scapa de el: „si ingerii au demonii lor…”. Oare sa fie adevarat? :p

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s