Hahi

Tata îmi spunea Hahi. De la hahaleră. Şi ştia bietul om (fie-i ţărâna uşoară!) ce ştia. Pentru că, de exemplu:

Mă tot plâng că n-am când să scriu un roman, fiindcă-mi ocupă traducerile prea mult timp. Dar, în ultimii circa 12 ani, am scris, pe căruţa mea de bloguri, cu aproximaţie (grosolană!) prin lipsă, 3500 de articole. Adică, tot cu aproximaţie prin lipsă, 3500 de pagini.

Cu alte cuvinte, n-am risipit pe bloguri o singură carte (cum am scris în jucărioara pozată alături), ci o ditamai trilogia! (Sau două trilogii mai modeste ca dimensiuni.) 😛

Publicitate