Am spus, de mai multe ori, că n-am o părere bună despre cărţile tipărite pe spezele autorului. Pentru că, deh, dacă n-ai găsit nici o editură dispusă să investească în cartea ta…
Dar nu vreau să zic că nu există şi excepţii (cărţi bune publicate astfel) – departe de mine gândul de a băga pe toată lumea în aceeaşi oală. 🙂
Dar nu despre asta e vorba. De fapt, vreau să spun că, în ciuda proastei mele păreri despre aşa ceva, mă bate gândul să scot şi eu bani din buzunar pentru o asemenea întreprindere, ca să public ceea ce bănuiesc că nu mi-ar publica nimeni, adică scurtele elucubraţii (în proză sau versuri) pe care mi le-am răspândit pe diverse bloguri*.
Iată nişte exemple:
Cărticica, dacă va fi să fie, se va numi „Idei Înghesuite” şi poate că pe copertă ar merge poza asta:
Oricum, ar trebui să fie pe-acolo, cumva, şi Grişka! 🙂
* – Asta aşa, ca să le-adun pe toate între două coperţi, într-un tiraj modest (mininum rentabil). Deh, fiecare cu ţicnelile lui.
Cred ca ai putea incerca totusi sa le trimiti intai editurilor, sa vezi ce parere au. S-ar putea sa ai surprize placute. :p
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O să încerc, ca să nu zic că n-am încercat. Dar bănuiesc că nici o editură n-ar cumpăra drepturile de difuzare pentru o asemenea carte – fiindcă nu s-ar vinde.
Cine ar cumpăra aşa ceva? Poate doar dacă aş fi o personalitate – ceea ce nu e cazul. 🙂
ApreciazăApreciază
Eu as cumpara, fie ca ar fi scoasa cu banii tai, fie cu ai unei edituri! 🙂 Sa le spui asta, cand le trimiti manuscrisul. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc.
O să le spun negreşit. 🙂
(Dar, dacă o s-o public, indiferent cum, ţie o să-ţi trimit un exemplar cadou. 🙂 )
ApreciazăApreciază
Insist sa o cumpar, dar o vreau musai cu autograf! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Autograful nu va fi o problemă. 🙂
ApreciazăApreciază
Ma gandeam eu… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀
ApreciazăApreciază
ți-aș da niște nume de autori care inițial s-au plublicat singuri. nume mari, chiar valoroase.
la tine nu e problema valorii, incontestabile ci faptul că apetența pentru cărți a românilor este aproape zero este adevărata problemă atât a autorilor valoroși, cât și a editurilor.
în plus, literatura românească e de cele mai multe ori ultima pe liste.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
1. Referitor la numele mari – am recunoscut că există excepţii. 🙂
2. În privinţa valorii mele incontestabile, am oarece dubii (vezi şi https://www.facebook.com/Vero.Mircea/posts/10205823122647772:118 – 😀 ), dar sunt de acord cu apetenţa aproape zero a românilor.
3. De acord şi cu asta – cred că e şi din cauză că s-au publicat şi multe cărţi proaste (m-am apucat să scriu SF spunându-mi că „aşa prost [ca alţi români de-ai noştri] pot să scriu şi eu” 😆 )
ApreciazăApreciat de 1 persoană
tu scrii bine… calmează-te!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀
Mulţumesc.
Dar oricum nu mă enervez când mă îndoiesc de talentul meu. 🙂 Intră în aceeaşi categorie cu frumuseţea, te naşti cu el sau nu. Şi, dacă operaţii estetice se pot face, în privinţa lipsei de talent cred că nu e nimic de făcut. 😛
ApreciazăApreciază
crezi că dacă erai lipsită de talent te-ar fi publicat nemira și te-ar fi premiat vreodată cineva? sigur, e firesc să te îndoiești de el, e normal să fii conștientă că scrii uneori mai puțin bine (e ceva natural până la urmă dacă ne gândim că transpirația e vreo 99%) dar până la urmă este un har. unul pe care tu (ca și olimpia) îl risipiți uneori. și mă enervați amândouă. cumva am ajuns să cred că oamenii pe care am avut norocul să-i cunosc și care scriu foarte bine, sunt mai puțin conștienți de valoarea lor. așa că am să vă reamintesc mereu, până vă enervez, asta. 🙂 pentru că printre tonele de maculatură apărute internăut sau aiurea, pe la edituri sau pe genunchi, sunteți câțiva care chiar scrieți (și îmi asum subiectivitatea asta) bine, foarte foarte bine. comparabil, dacă vrei- deși în alt registru- cu radu aldulescu, daniela zeca buzura.
da, cândva chiar am crezut că acel club în care s-au născut poveștile soacrei, ar fi putut fi similar clubului de lectură al lui sanderson… dar ne-am fi asumat critica până la capăt? asta e o altă, cu totul altă discuție și o vom avea cândva, sper.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ai dreptate, psi, dar trebuie să spun că şi tu scrii foarte bine şi te risipeşti 🙂
Mi-ar plăcea să reînviem, cumva, clubul, dar nu pe bloguri, undeva unde ce scriem să fie văzut doar de membri. S-ar găsi o metodă – cu condiţia să existe amatori. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
eu scriu doar pe blog. și pe caiete. fără vreo intenție de a deveni mai mult decât sunt: un mâț pervazier. dar mi-am promis să termin cele două povestiri fantasy anul ăsta. ce-o să fac cu ele? nimic. 😀
ApreciazăApreciază
Păi de-aia ziceam că şi tu te risipeşti – dar e impropriu spus, tu stai numai pe pervaz 😀
Însă e alegerea ta, fireşte, trebuie respectată 🙂
Măcar ştiu unde te găsesc. 😀
ApreciazăApreciază
negreșit ăs pe-aici, acum fuga-fuguța la tradus! a venit sanderson la tine cumva? 🙂
ApreciazăApreciază
Nu, că mai am de tradus 2 asimovi pentru Paladin, şi de al doilea încă nu m-am apucat; mă tem că Sanderson se duce la altcineva între timp, dar… n-am ce face.
Adică fac ce fac şi tot în urmă sunt cu traducerile. 😦
ApreciazăApreciază
offf… 😦
ApreciazăApreciază
😦
ApreciazăApreciază
Gata! Știu cum facem! Eu public pe banii tăi, tu publici pe ai mei! :)))
ApreciazăApreciat de 2 persoane
😆
Bună idee!!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce idee buna! Nu mai zăbovi! Dai bătaie! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
În limita timpului disponibil… 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Echilibru | VERONICISME
Pingback: Planuri de viitor | VERONICISME
Pingback: Trec zilele-n goană – 16.4.1 | verojurnal
A republicat asta pe VERO-VIZIUNI VIRTUALE.
ApreciazăApreciază