Nu credeţi oare că…

Dragi confraţi care vă îndeletniciţi, printre altele, cu traducerea aşa-numitelor romane fantasy, nu credeţi oare că, într-o asemenea poveste

  • vasele inamice sunt corăbii duşmane;
  • practicile oculte sunt ritualuri tainice, sau măcar ritualuri secrete;
  • nobilii nu poartă bocanci şi mantale, ci cizme şi mantii;
  • delegaţii sunt soli sau trimişi, sau măcar mesageri;
  • uşile nu se asigură, se zăvorăsc, sau măcar se încuie;
  • comerţul e negoţ;
  • frustrarea e ciudă;
  • deliberat e înadins;
  • implicat e amestecat;
  • şamd?

În plus, în limba română, o poveste relatată la timpul trecut se redă folosindu-se fie perfectul simplu, fie perfectul compus, nu amestecându-le pe amândouă, în genul: „El îmi trase un pumn şi eu am scos cuţitul.”

Ar mai fi de spus şi că expresii ca „un drac de fată” n-au ce căuta într-o poveste despre o lume în care dracii nu există nici măcar pe post de personaje mitologice.

Dacă aceia care-şi câştigă pâinea din cuvântul scris lansează pe piaţa cărţii aşa ceva, ce pretenţii mai putem avea de la alţii, care scriu de capul lor pe bloguri şi pe unde s-o mai nimeri?


Dacă nu sunteţi de acord cu mine, sunteţi liberi să vă susţineţi punctul de vedere oriunde altundeva, numai aici nu. Am închis comentariile fiindcă n-am timp să răspund. Şi, ca să fiu sinceră, nici chef.😛

About Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
Acest articol a fost publicat în lumea cărţilor, nemulţumiri, Traduceri, traducatori, etc și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.