O greşeală pe care bănuiam că o fac

clic pe poză ca să citiţi tot articolul

Fiindcă am învăţat să traduc (şi să scriu) citind, m-am luat după  ceea ce am văzut, mai nou, la alţii şi am crezut că aşa trebuie, că greşit e ceea ce-mi aminteam din cărţile citite mai demult. Şi, dacă mi-a corectat vreun redactor greşeala asta, n-am observat*. Însă acum ştiu că greşeam şi încerc să-mi scot eroarea cu pricina din traducerea încă în lucru.


* Relaţia traducător – redactor e de foarte multe ori inexistentă, foarte puţini mi-au atras atenţia când am greşit ceva în mod sistematic, ca să zic aşa.

Anunțuri

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
Acest articol a fost publicat în de-ale mele, despre lume şi viaţă :P, Traduceri, traducatori, etc și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la O greşeală pe care bănuiam că o fac

  1. fansf zice:

    De greșeala aceasta cu imperfectul în locul prezentului, vorbesc strict de cazul acesta, încerc și eu să mă feresc cât pot de mult, însă nu sunt sigur că-mi iese mereu.

    Apreciat de 1 persoană

    • Vero zice:

      E oricum mult mai bine decât dacă n-ai încerca, nu? 🙂
      Am constatat, din proprie experienţă, că, în general vorbind, încercările de evitare a unei greşeli sunt încununate de succes din ce în ce mai des şi, în final, forma corectă devine cea obişnuită. 🙂
      La asta, cu imperfectul, naşpa e că n-o poţi căuta cu „find” şi la o simplă recitire poate scăpa neobservată. 😦

      Apreciat de 1 persoană

  2. psi zice:

    așa am pățit eu cu verbul a plăcea. multă vreme l-am folosit cum l-am împrumutat, adică anapoda. cu timpii la scris însă stau ok, ba chiar descopăr (cu neplăcere) meteahna de a înghesui toate momentele posibile într-o singură frază.
    și de aceea cred eu că la cei care avem boala scriiturii, critica este binevenită. că boala e la mulți, talentul…

    Apreciat de 2 persoane

    • Vero zice:

      Da, şi eu foloseam pe vremuri forme greşite ale verbului „a plăcea” (la diverse timpuri şi moduri), dar am reuşit să mă obişnuiesc cu cele corecte, aşa cum am reuşit şi să mi-l scot din arsenalul scris pe „vroiam” (când vorbesc nu-mi fac probleme din pricina lui) şi să mă-nvăţ cu noile norme ortografice (sta-le-ar în gât ălora care le tot schimbă! 😛 ), gen â în loc de î, niciun etc.

      Apreciază

      • psi zice:

        cu â și î, niciun și niciuna m-am învățat lesne și eu. sar când văd sânt prin propoziții mă apucă pandaliile. :)) și cu toate acestea tac. m-am învățat să-mi țin părerile pentru mine… e mai bine așa. mulți au înțeles greșit, așa că tac.

        Apreciat de 1 persoană

      • mj zice:

        Cu această ocazie am deslușit și misterul scrierii cu î în loc de â a anumitor cuvinte în volumul 2 din Calea Regilor. Și iarăși mă întreb care mai e rostul redactorilor (în lipsa unor persoane cu rol special de corectură)? Dacă nu acela de a lua cuvânt cu cuvânt să citească traducerea și să corecteze eventuale scăpări? Pentru că e clar că traducătorii sub presiunea termenelor limită se mai grăbesc și le mai scapă câte ceva. Nu mai spun că unele cărți, și aici mă refer de exemplu la Eroul Evurilor de la editura Trei, au menționate special persoane care s-au ocupat de corectură. Iar din păcate, această carte este plină de greșeli în ceea ce privește numele proprii, de exemplu săracul Kelsier cred că are o criză de identitate de câte ori i-a fost scris greșit numele. Nu mai spun că unele nume sunt traduse diferit de la o propoziție la alta (!) – „Human” apare într-o propoziție drept „Uman”, iar în propoziția imediat următoare drept „Om”.

        Apreciat de 1 persoană

        • Vero zice:

          Misterul scrierii cu „î” în loc de „â” e, în cazul meu, faptul că aceste 2 litere se află pe taste alăturate. 😛 Şi am lucrat la „Calea Regilor” într-un word care n-avea inclusă corectura în limba română (între timp am reuşit să remediez această lipsă), aşa că nu mi-a subliniat cu roşu astfel de greşeli. Iar asta („î” în loc de „ă”), mie la recitire îmi scapă mie-n sută, am citit prea mulţi ani texte scrise cu „î” ca să mă deranjeze acum prezenţa lui acolo unde cândva îi era locul.
          Cât despre „Eroul Evurilor”, pe ăsta nu l-am tradus eu, deci elucidarea misterelor nu ţine de metehnele mele. 😀
          Dar presupun că, la anumite edituri, persoanele care se ocupă de corectură sunt, probabil şi din păcate, fictive. Sau iau bani de pomană.

          Apreciază

  3. Am aflat de curând că se scrie/pronunță corect întâia, clasa întâia. De ce naiba am învățat până acum că este incorectă această exprimare și dintr-o dată a devenit corectă? Care este rolul acestei schimbări?

    Apreciază

    • Vero zice:

      Presupun că e corect aşa ca să se respecte acordul, în ceea ce priveşte genul; „clasa” e de genul feminin.
      În general vorbind, eu una, care sunt mai bătrână, am învăţat la şcoală că sunt corecte mai multe lucruri care acum sunt considerate greşeli. De exemplu, scrierea cu „î” în mijlocul cuvântului, „vroiam”, „nici o” şi „nici un” scris despărţit…
      Academicienii noştri îşi schimbă periodic părerea în privinţa corectitudinii, iar noi, ceilalţi, n-avem drept de veto dacă nu ne convine. :mrgreen:

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s