- Idei Înghesuite
- Floarea de loldilal
- VeroVers
- VeroJurnal
- Iubiri Înghesuite
- Cum vă place
- Blogul motanului Grişka
- Mustăţi lungi, gheare lungi
- Vero Versiuni
Am scris din nou, risipindu-mă în cele n zări ale lumii virtuale, fiindcă uneori mi-e greu să mă desprind de dansul vrăjitoarelor tastaturii – pas de [cel puţin] doi de pe un blog pe altul, lăsând ici o autobiografie, ici poezia unui sentiment, ici un număr de magie cu pisoare, ici raţiune născută dintr-un urlet nedesprins de tăcere, ici vânt care mătură mirarea cu o aripă nu de dragon, ci de vultur, ici o poţiune cu portocale, ici un talisman aducător de trafic, ici o esenţă de lectură recenzată, ici stele de dincolo de timp, ici o vrajă fără titlu…
Bagheta conducătoare a soborului stă într-o mână care-a primit botezul tiparului, iar degetele feminine prinse în dansul de pe taste sunt mai multe decât cuprinde acest ceaun virtual încălzit de istorisirile de la gura sobei, şi n-am înghesuit într-însul şi partea bărbătească – vrăjitorii ce ştiu să-ncoloneze vorbele mai bine decât un colonel cătanele, făcându-le ici să muşte, ici să amintească de câte-o pacoste blănoasă… şi aşa mai departe.
Şi sper că mă veţi ierta, voi, cele şi cei pe care penuria de timp m-a făcut să vă scap din vedere, deşi aveţi chiar şi într-o singură duzină de cuvinte putere îndeajuns ca să-nverzească planete întregi.
VERONICISME 
Orice s-ar spune, mai bine umblătură rară, dar cu astfel de semne, decat risipire printre cuvinte dar fără posibilitatea de a sintetiza atat de frumos ce ai prins cu ochii și inima. Jos pălăria. Mereu mă uimești și mă lași fără replică. De „GARĂ PENTRU NOI” nici nu știam. O vrajă poate reușești, totuși, să faci și să mai adaugi timpului secunde in plus, poate asa am reuși sa citim mai mult, sa vorbim mai mult, sau sa simtim mai mult. O seara faina, tare frumos ne-ai legat intre noi. Mulțumesc mult.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc şi eu pentru apreciere. 🙂
Ideea mi-a venit pe neaşteptate, când am recitit „dansul vrăjitoarelor” Vienelei – şi am scris cu multă plăcere, furând dintr-un timp pe care, ca să zic aşa, nici măcar nu-l am… dar poate voi reuşi pe viitor să mă organizez mai bine 🙂
Şi acum văd că am uitat-o pe Cita – şi pe ea vreau s-o adaug neapărat.
ApreciazăApreciază
Săru-mâna și mulțumiri apăsate pentru băgarea în seamă! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
După ce-ţi descoperă cineva blogul, e greu să nu te mai bage în seamă! 🙂
Epigramele tale – şi nu numai ele – mă încântă întotdeauna. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Este atat de frumoasa magia pe care ai facut-o aici, cu multa imaginatie si mult suflet!
Cred ca nu poate fi un cadou mai frumos, sa-mi regasesc stelutele mele printre atatea minuni de cuvinte! 🙂
Multumesc, Vero si zile cat mai inspirate!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu plăcere şi cu drag. 🙂
ApreciazăApreciază
Frumoasă retrospectivă! Mulțumesc pentru citare, dar și pentru posibilitatea de a descoperi alte bloguri interesante! 🙂
Săptămână bună, Vero!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu plăcere şi cu drag, Zina. 🙂
Săptămână bună!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pingback: Colierul talisman | Înşiră-te mărgăritare
Brrrrr! Cum te descurci tu cu atatea bloguri, ca eu cu doua abia de razbesc!
Te admir si iti multumesc pentru timpul e care mi-l acorzi citindu-ma! Sunt mereu impresionata! Si recunoscatoare! Tinand cont si de munca ta zilnica! te imbrattisez si… pe langa multumiri, un mare si sincer BRAVO!
.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc şi te îmbrăţişez şi eu cu drag. 🙂
ApreciazăApreciază
Si da… si mie mi-e tare dor! stii tu… stiti voi!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂
ApreciazăApreciază
mie mi-e dor de atelierele noastre literare. te-aș ierta că ”pierzi” timpul dacă ai lua la rost vechile scrieri cu cei 12 zombie plus soacra aferentă, poveștile tale scrise inconfundabil, pe care le știm noi… lăsate prea mult deoparte.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Şi mie mi-e dor de ele, adică de vremurile de glorie ale clubului psi…
Erau un stimulent care acum îmi lipseşte.
ApreciazăApreciază
cred că tot sanderson e de vină la dorul meu. citisem la el despre actrivitățile lui literare… și i-am invidiat puțin pe oamenii din jurul lui. 🙂 sunt absolut sigură că are o echipă teribilă și oameni cu har alături.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bafta lui! Şi a echipei! 🙂
ApreciazăApreciază
dada! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc ca „m-ai bagat in seama”, asa o zeama amarata cum sunt! Si pe mine ma enerveaza lipsa de timp, mi-e foarte greu sa mai citesc bloguri, abia am timp sa mai scriu in patratica mea. Dar uite, acum i-am vizitat pe toti cei enumerati de tine! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mie „zeama ta amărâtă” îmi place mult de tot. Fie musteşte de umor, ironie şi sarcasm, fie de duioşie. Sau cel puţin aşa sunt articolele pe care le-am citit eu, fiindcă, tot din lipsă de timp, unele mi-au scăpat.
ApreciazăApreciază
Se pare ca toata lumea se plange de lipsa timpului, dar uite ca adunate asa, buchetel, am reusit sa le citesc pe toate. Le-ai ales pe spranceana. Impresionante. M-ai facut sa regret ca am atat de putin timp liber. Cine stie cate alte texte valoroase am pierdut. Revad Dansul vrajitoarelor si ma intreb cum de s-a ratacit pe aici. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu consider ca „Dansul vrajitoarelor” e una din cele mai faine scrieri. Nu doar a ta. De sine statator. E fain ca ne-ai reamintit-o. Zi faina, a mea e continuarea celei de ieri..nimic nu-mi iese. Inchid net-ul și revin la noapte, sa recuperez pierderile de pe aici, desi de data asta as sta in virtual, nu real. Macar aici m-as lupta cu vorbe…doar. Zi frumoasa tuturor! Tare-mi place reuniunea asta! Hmmm..
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mi-ar plăcea să fac astfel de reuniuni cât mai des, dar… e nevoie de timp
Am visat să fac o revistă virtuală a fostului club psi, dar… era nevoie de timp mult, de colaboratori… şi între timp a dispărut clubul 😛
ApreciazăApreciat de 1 persoană
DA, intr-un fel e mai bine asa. A fost o experienta care pe mine m-a ridicat și disciplinat, fara intalnirea cu voi, n-as fi scris mai nimic, as fi murit in fasa, zdrobita de nesigurantele unei vieti neobișnuite cu scrisul. Simt cum va disparea si clubul pe care il mai tinem in viata doar cu cateva scrieri razlete, nu ne-am fi permis niciodata sa nu-i citim pe ceilalti intr-o astfel de adunare. Eu, cate scuze mi-as cauta, stiu ca apar, citesc in dunga și ies, dar, exact cum spui, cand vrem..uite cate semne putem lasa. Oricum, iți multumesc de mii de ori pentru sentimentul acesta frumos pe care-l pastrez cu drag de cand ne-ai adus pe toti aici.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Nu merit atâtea mulţumiri, mi-am permis doar să fac ce mi s-a năzărit pe moment, pentru propria plăcere. 🙂
Altminteri şi eu îi citesc pe alţii în fugă şi plec de multe ori fără să las urme.
Şi simt şi eu că moare şi clubul ăsta, dar n-am timp să-l susţin. A mai avut o vreme suflet în Carmen Pricop, dar habar n-am ce s-a-ntâmplat cu ea (sper că n-a păţit nimic), de ce a dispărut cu desăvârşire. 😦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am recitit „Dansul vrăjitoarelor” (e vina ta, i-ai pus link pe FB! 😆 ) şi mi-a plăcut atât de mult încât le-a chemat, cumva, pe toate celelalte. 🙂 (M-am grăbit, am ales ce-mi aminteam şi am putut găsi repede, ce s-a potrivit cât de cât cu restul, era loc şi pentru o selecţie mai bună, timp n-a fost!)
Ştii, în paranteză fie spus, uneori îl înţeleg pe „mârlanul elitist”, adică înţeleg de ce s-a supărat că scrii advertoriale. E o irosire a talentului tău. Însă, spre deosebire de el, te înţeleg şi pe tine. Aici şi acum, talentul (la scris) nu umple prea des buzunarele dacă nu faci compromisuri. 😦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Va multumesc mult!
Am scris si am sters de cateva ori raspunsul. Pana la urma m-am decis sa tac. Voi doua stiti deja ce simt in legatura cu clubul psi, la fel cum stiti si motivele ce ma imping sa scriu advertoriale.
Consider ca fiecare dintre noi a devenit mai bogat cu fiecare noua joaca in 12 (cuvinte). Poate ca ar trebui totusi sa faci revista aia. S-au scris atat de multe texte reusite de-a lungul timpului…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am încercat să fac un blog cu linkuri către tot ce s-a scris, dar l-am abandonat din lipsă de timp.
Linkurile sunt singurele care se pot utiliza (cinstit) fără acordul autorului. Cu revista ar fi mai mult mai complicat.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Il stiu… Din pacate, prea putini au rabdare sa dea mai mult de un clic pentru a citi un text. 😦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aşa e. 😦
ApreciazăApreciază
Pingback: Ochelariștii iubitori de animale | Iubesc Viaţa
Pingback: Ochelariștii iubitori de animale - Iubesc Viaţa