Vade retro, robotizare – sau cum ţi-o fi zicând!

Am abonament la Digi Mobil – pentru 2 telefoane, al meu şi al jumătăţii conjugale, că e nu „gratis, mamă scoacră”, dar e foarte ieftin pentru convorbiri nelimitate şi Internet aşişderea.

Bun, toate bune şi frumoase, dar acu’ cartela jumătăţii – sau telefonul, nu s-a stabilit încă – face figuri, drept care ne-am gândit să-ntrebăm furnizorul de servicii (RDS & RCS) dacă n-o fi vreo defecţiune din vina dumisale.  În care scop am dat telefon la „Deranjamente” – eu, pentru că abonamentul e pe numele meu, din motive care se pierd în negura vremurilor (prin ’85, sau cam aşa ceva, m-am plictisit aşteptând să mi se ducă jumătatea conjugală să facă abonament la telefon şi mi-am deplasat în acest scop fundul personal; apoi au urmat, în mileniul III, portări cu păstrarea titularului).

Carevasăzică, am sunat la *777.  Şi mi-a răspuns vocea suavă a robotului, urându-mi răspicat bun venit, după care a adăugat:

— Pentru limba română apăsaţi tasta unu, for english press two…

Şi am apăsat – după ce m-am prins cum fac ca să-mi apară tastatura pe „smartphone”.

Şi a urmat:

— Pentru bla-bla-bla apăsaţi tasta 1, pentru bla-bla-bla-bla apăsaţi tasta 2…

Şi tot aşa, de vreo 6 ori, până când am ajuns să apăs am uitat care tastă ca să găvăresc cu un „operator uman”.

Şi s-a schimbat placa.

— Ne cerem scuze, momentan toţi operatorii noştri sunt ocupaţi. Vă rugăm aşteptaţi.

Şi tra-la-la tri-li-li, muzică. Şi repetarea rugăminţii după vreun minut. Şi tot aşa şi iar aşa.

Şi am pus mobilul pe difuzor, ca să am mâinile libere, şi m-am apucat să-mi fac un ness – apa tocmai fiersese. Şi mi-am pregătit inclusiv tortuleţul terciuleţul de biscuiţi cu îngheţată, şi mobilul mi-a cântat tot timpul, în ultima parte neîntrerupt de repetarea rugăminţii.  Şi am închis după ce mi s-a acrit de muzica lor.

Şi am sunat la alt număr, normal, fără *. Şi roboticioaica m-a anunţat că, dacă nu închid, carevasăzică îs de acord să se-nregistreze convorbirea. Şi n-am închis. Şi a urmat altă roboticioaică – schimbat placa, deh – care m-a anunţat că aşteptarea durează peste 5 minute, aşa că să fac bine să revin sau să trimit mail, ori să apelez la Digicare. Care Digi să se ducă-n aia mă-sii, sau în ştrumeleagu’ lu’ ta-su, după preferinţe, că putea barem să mă lase ş-aştept pe muzică alea mai mult de 5 minute, nu să-ntrerupă convorbirea.

Şi de revenit am revenit, şi tot aşa am păţit.

Şi m-am apucat să scriu aici ca să-mi revin – că aş fi urlat niţel ca să-mi treacă nervii, dar n-am vrut să sperii motanul.

Şi-am descălecat de pe mobil, şi-mi iau picioarele la spinare până la cel mai apropiat centru RDS & RCS, că acolo măcar dai direct de operatori umani – fără apăsări de taste şi schimbări de placă.