Cred că scrisul e o obsesie de care nu te vindeci decât după mutarea în cimitir. Până atunci, poţi să zaci căzut în şanţ, sau în glod, sau pe pietriş colţuros, şi tot te gândeşti ce şi cum ai putea scrie despre asta. Aduni în minte secvenţe din orice, faci schiţe rudimentare de poveşti cu un cărbune imaginar, laşi adesea vremea să le dea patină, le cauţi adesea prin amintiri ca prin stuf, ca printr-un lan des de porumb, ca prin carul cu fân, le pui la naftalină sau sub un strat de levănţică după ce le găseşti, îi vorbeşti despre ele unei pisici… – dacă ai aşa ceva în dotare.
Eu am, şi mai am şi bloguri, şi mă amăgesc scriind pe ele, uneori pentru câte un joc, ca acum pentru duzina de cuvinte…
Dar visez să mai încropesc totuşi şi vreo carte, mă gândesc că mi-ar plăcea s-ajung într-un „horoscop al scriitorilor”, ca acela din care am extras partea despre zodia racului, deşi n-aş putea spune că tot ceea stă scris acolo mi se potriveşte ca o mănuşă. 😛
VERONICISME 
Cu o asemenea companie zodiacală, nu mă mai mir că ai condei! 🙂
Zi frumoasă, Vero!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😆
Ei, ar fi minunat dacă talentul s-ar lua atât de uşor! Dacă ar fi „viral” cum se zice acum! 😀
O zi frumoasă îţi doresc şi eu, Zina!
ApreciazăApreciază
Pingback: Dacă aș fi fost scriitor | Iubesc Viaţa