Vise, taică… adică visuri

Cred că scrisul e o obsesie de care nu te vindeci decât după mutarea în cimitir. Până atunci, poţi să zaci căzut în şanţ, sau în glod, sau pe pietriş colţuros, şi tot te gândeşti ce şi cum ai putea scrie despre asta. Aduni în minte secvenţe din orice, faci schiţe rudimentare de poveşti cu un cărbune imaginar, laşi adesea vremea să le dea patină, le cauţi adesea prin amintiri ca prin stuf, ca printr-un lan des de porumb, ca prin carul cu fân, le pui la naftalină sau sub un strat de levănţică după ce le găseşti, îi vorbeşti despre ele unei pisici… – dacă ai aşa ceva în dotare.

Eu am, şi mai am şi bloguri, şi mă amăgesc scriind pe ele, uneori pentru câte un joc, ca acum pentru duzina de cuvinte

Dar visez să mai încropesc totuşi şi vreo carte, mă gândesc că mi-ar plăcea s-ajung într-un „horoscop al scriitorilor”, ca acela din care am extras partea despre zodia racului, deşi n-aş putea spune că tot ceea stă scris acolo mi se potriveşte ca o mănuşă. 😛

Anunțuri

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
Acest articol a fost publicat în de-ale mele, lumea cărţilor și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Vise, taică… adică visuri

  1. Zinaida zice:

    Cu o asemenea companie zodiacală, nu mă mai mir că ai condei! 🙂

    Zi frumoasă, Vero!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Pingback: Dacă aș fi fost scriitor | Iubesc Viaţa

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s