Jurnal de traducătoare zurlie – Involuntara eclipsă sau ROMCON Suceava – 2015 privit în ceea ce mă priveşte

Astăzi a început. Ce a început? ROMCON Suceava – 2015, adică, în traducere liberă, dar oficială, Convenția Națională de Ficțiune Speculativă și Viitorologie (RomCon 2015, ediția a 36-a): „Teroarea și terorismul în ficțiunea speculativă“.

Eu, deşi cochetez de mult cu aşa-numitul SF (pentru mine Ficţiune Speculativă) – scris, citit, tradus – nu sunt la Suceava şi nici n-o să ajung acolo, din motivele expuse aici, destul de confuz, recunosc.

Dar mi-a venit în această dimineaţă ideea să caut pe site-ul mai sus numitei convenţii rezultatele celei de a doua etape a votării (pe ale primei etape le găsiţi aici), pentru simplul motiv că pe-acolo apare şi numele meu. 🙂

Faptul că, la secţiunea traducători, am adunat, după cum se vede aici, cele mai multe voturi, e, fireşte, o surpriză plăcută, şi le mulţumesc tuturor celor care m-au votat, dar nu-mi oferă o satisfacţie deplină, reală, în primul rând pentru că nominalizările la această categorie (şi nu numai) au avut hibele lor, sintetizate de Michael Hăulică mai bine decât o pot face eu, şi în al doilea rând fiindcă avem cu toţi rude şi prieteni care, atunci când li se iveşte ocazia, ne votează pentru că le suntem rude şi prieteni. 😛

În paranteză fie spus, în ceea ce mă priveşte, vârful aisbergului activităţii de pe tărâmul traducerilor vizibil în 2014 a fost cel de mai jos:

NEMIRA

EDITURA TREI

ART (YOUNGART)

Închizând paranteza, menţionez că scriu aceste rânduri ca să-mi spun părerea, nu ca să primesc obişnuitele comentarii cu felicitări incluse. Nu ştiu dacă merit primul loc, dacă nu sunt cumva doar protagonista unei eclipse involuntare, o planetă de dimensiuni relativ reduse, care, privită dintr-un anumit loc şi într-un anumit moment, ascunde vederii o alta, mai mare, sau chiar un astru.

Cât despre Mihai-Dan Pavelescu, ieşit aici pe locul al doilea, ţin să spun că este omul – în clipa de faţă chiar singurul om – căruia îndrăznesc să-i cer sfatul când mă-mpotmolesc la o traducere, pentru că îmi răspunde cu amabilitate întotdeauna (aşa cum îmi răspundea şi pe vremuri, când trimiteam povestiri la revista Anticipaţia, de care se ocupa pe-atunci), chiar şi în foarte rarele cazuri când n-are un răspuns, fiindu-mi chiar şi aşa de ajutor, fiindcă mă face să nu mă mai simt complexată de faptul că m-am împiedicat iar, ci să pun mâna să mai caut, sau măcar să improvizez ceva plauzibil. 🙂

Iar în ceea ce priveşte eclipsele, ei, despre asta au mai scris sau vor mai scrie şi alţii, cu toţii participanţi la jocul rezumat la Eddie, în al doilea tabel. Pentru că aşa ceva ţine de stilul meu de creatură leneşă, un singur articol de blog trebuie să-mpuşte, dacă se poate, doi iepuri, deşi ştiu că, atunci când fugi după două sălbăticiuni din astea, ai mari şanse să nu prinzi niciuna, aşa cum ai mari şanse să cazi în apă când vrei să stai cu fundul în două luntri (numite, în cazul meu, traduceri şi blogărit). Şi nu, încă n-am căzut, dar m-am cam udat de la o vreme, de când n-am mai reuşit să predau nicio traducere exact în ziua stabilită (aşa cum am făcut ani de-a rândul). Şi trebuie să iau neapărat măsuri ca să mă storc şi să mă usuc – nu în sensul de mă veşteji altfel decât de bătrâneţe.

Publicitate