Dulceaţă de ardei iute pentru domnu’ Grégory – pe bune şi fără mişto

Aduceţi-mi iute, iute, dulceaţa de ardei iute!

Nu e un simplu joc ţicnit de cuvinte, am chef de oarece dulceaţă şi numai de-asta am în dotare, dar, fiindcă pe-acasă nu-i decât motanul, care mai şi doarme pe deasupra, cui aş putea să i-o cer?

Cum s-ar zice, „io centrez, io dau cu capu’” – adică trebuie să mi-o iau singură. Da’ nici nu e prea departe. Am pus-o în frigider. Poate fiindcă frigiderul, aflat pe hol, e mai aproape de sufragerie decât cămara, care e în bucătărie. Adică ar trebui să fie cămară, dar e depozit de… ce vrei şi ce nu vrei. În care eu nu găsesc niciodată nimic – pentru că ştiu să mă descurc în dezordinea mea, nu într-a altuia.

Şi nici nu-mi trebuie nimic de-acolo, ce-aş putea face acum cu-un şubler, cu maşina de găurit, cu ceva cuie, c-o şubelniţă sau c-un cleşte? Sau c-o lupă?

Se pot căuta cuvinte în dicţionar cu lupa? Căutarea lupilor cu lupa. Nu a lupilor, a vârcolacilor.

Ştiaţi că ăştia-s de mai multe feluri?

Un oarecare Jim Butcher a pus, în lumea unui oarecare Harry Dresden, vrăjitor profesionst din Chicago, mai multe tipuri de lupine theriomorphs – creaturi teriomorfe (care-şi pot schimba forma omenească a trupului, căpătând-o pe a unui animal) cu înfăţişare de lup.

Werewolfes are theriomorphs.

Vârcolacii sunt teriomorfi. Să zicem că până aici merge, dar tot aşa sunt şi werebears, weretigers, werebuffaloes… Aici dau să muşc din laptop. Cum se cheamă ăştia pe româneşte?! În versiunea franţuzească a cărţii – „Lune fauve, traduit de l’anglais (États-Unis) par Grégory Bouet” – se cheamă „les ours-garous, les tigres-garous, les bisons-garous”. Nu s-ar putea zice că m-ai ajutat, domnu’ Grégory, zău aşa! Dar eşti băiat bun, acorzi consultanţă gratuită, uneori îmi prinde bine să văd cum ai întors-o matale din condei. Pe bune şi fără mişto. Eşti de două prune (vorba bancului – pe care, dacă nu-l ştiţi, vi-l spun altădată), adică de doi ardei iuţi. Pentru că am în frigider dulceaţă de ardei iute – în care ardeii nu-s întregi, dar ai putea fi de două linguriţe. 😛

De ce am în frigider dulceaţă de ardei iute? Pentru că am primit-o cadou.

Aţi mâncat vreodată dulceaţă de ardei iute? Eu nu, dar am să mănânc. Imediat. O fi bună, n-o fi bună? Oare iuţeşte mintea? Pentru că trebuie să lămuresc iute problema teriomorfilor, care sunt werewolves = vârcolaci, lycanthropes = licantropi, loup-garou = pricolici?/oameni-lup? şi hexenwolves = Hexenwulfen (zice domnu’ Grégory) = ???

Numai semne de întrebare… Şi cel mai simplu e să răspund la întrebarea despre dulceaţă – e bună sau nu e bună?

Mă duc la frigider, scot borcanul, fac un ocol prin bucătărie ca să iau o linguriţă, mă-ntorc lângă laptop, contemplu borcanul, îl deschid, îl adulmec… Mirosul e… picant şi, cumva, proaspăt. Apetisant. Prind curaj, iau un vârf de linguriţă, mi-l duc la gură, deschid gura şi…

Şi gust.

Şi chiar e bună!!! Pe bune şi fără mişto! Dulceaţa se insinuează în iuţeală, îi dă o savoare aparte şi, una peste alta, combinaţia cere bere! Cred că pentru bărbaţi e desertul ideal, merge cu oarece băuturică – care nici mie nu-mi displace (ca supliment alimentar, pe bune şi fără mişto). Îngurgitez încă un vârf de linguriţă şi mă gândesc c-am descoperit singura dulceaţă care poate ţine loc şi de aperitiv!

În plus… zău că iuţeşte mintea! Mi-a căzut fisa! Zdrang! Şi iar zdrang! (Şi ce zdrăngănitor de proastă pot să fiu… uneori.) Merg pe mâna matale, domnu’ Grégory! Werewolf e loup-garou, zici matale, şi io zic că e om-lup. Şi avem şi om-urs, om-tigru, om-bizon. Ce mare filozofie?! Cred că pe-asta am rezolvat-o, domnu’ Grégory, să ştii că te caut pe facebook ca să-ţi trimit un borcan cu dulceaţă. Dau şi-o bere – când ajung la Paris, bien sûr. Pentru că meriţi! (Şi mai eşti şi tizul motanului meu = Grişka = Grigori. 🙂 )

Şi îi rezolv şi pe ceilalţi, englezescul loup-garou ar putea fi vârcolac, iar pe hexenwolf îl las cumva tot cu hexen, mă mai gândesc, sunt sigură că, dacă mai savurez dulceaţa de ardei iute preţ de… cât o fi nevoie ca să-mi îmbib materia cenuşie cu senzaţia vibrantă transmisă de papilele gustative (răcorite apoi cu vin, că berea e la magazin), pun la punct clasificarea speciilor de lupine theriomorphs, niam-niam, pe bune şi fără mişto!

Publicitate