Fotojurnal – Alt scaun, acelaşi motan

Am scaun nou – unicat, producţie artizanală, din lemn nou şi perne de canapea veche. Mă gândesc că „scaun” e, totuşi, termenul potrivit. Fiindcă e pe post de scaun de birou măsuţă.

Are şi prelungitor, pe rotile, ca şi el însuşi, ca şi măsuţa. Ansamblul, asezonat cu laptop, suport de carte şi motan, arată astfel:

Motanul îşi poate schimba poziţia după plac:

Iar eu, când adorm traducând, pot să soilesc comod, drept care, acum, în toiul verii, mă trezesc abia când e timpul s-admir prima geană de lumină:

Şi, năucă, mă transbordez în pat, pentru o a doua repriză de somn, cu draperii între mine şi soarele de care se bucură între timp motanul, ca stăpân necontestat al prelungitorului scaunului.

În  paranteză fie spus, ştiu că lumea bea cafea când vrea să lucreze noaptea. Şi eu pot să beau – şi s-adorm pe urmă ca şi când n-aş fi băut. 😀

Şi, revenind la motan şi la scaune, dar rămânând la capitolul somn, s-ar părea că lui Grişka place grozav să doarmă sub scaunul vechi (surghiunit, până una-alta, în colţul cu „antichităţi” mai mult sau mai puţin prăfuite):

Anunțuri

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
Acest articol a fost publicat în de-ale mele, traducatori și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Fotojurnal – Alt scaun, acelaşi motan

  1. Vienela zice:

    Parca mi-ai facut pofta de o cafea… Nici mie nu imi afecteaza somnul. :)))
    Poate ar fi trebuit sa pozezi etapa cu etapa felul in care a fost realizat scaunul, sa le dai un impuls si celor mai putin priceputi, dar dornici sa lucreze. :)))

    Apreciat de 1 persoană

    • Vero zice:

      Mda, nu m-am gândit să-l pozez în fiecare etapă. 😦
      E din scânduri rindeluite luate de la DOMO, asamblate cu holţşuruburi. Şi-a fost dat cu baiţ. Dacă te interesează, o să-ncerc să pozez nişte detalii şi/sau să-l întorc cu fundu-n sus, poate se vede mai bine cum e făcut.

      Apreciază

  2. Zina zice:

    Motanul Grișka e adorabil, iar scaunul cu prelungitor e mortal! 😀
    Să știi că mai am și acum mesajul de la tine cu modul de realizare a suportului pentru carte. Nu l-am făcut nici în ziua de azi, fiindcă între timp am găsit o soluție ”provizorie”(știi vorba aia cu provizoratul). O s-o vezi în curând!

    Zi răcoroasă!

    Apreciat de 1 persoană

  3. cartim zice:

    Interesanta inventia 😛

    Din cate observ , suportul de moran e mai mare decar acela pentru carte …dar cred ca el se simte bine acolo iar pr tine te inspira 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  4. Pingback: Ţicnita de mine (4) – Ce fac eu în loc să traduc!!! | VERONICISME

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s