Jurnal de traducătoare zurlie

Un guguştiuc şi-a cântat numele de vreo cinci ori, alte zburătoare (parcă n-ar fi ciorile) ciripesc timid, huruitul maşinilor se umflă şi-acoperă totul (parcă era mai bine azi-noapte, când nu lătrau decât nişte câini de nezărit, pe bulevardul ăsta de provincie nemişcarea părea postapocaliptică), motanul doarme undeva, în spatele cărţilor de la ultimul etaj al bibliotecii, îi văd o ureche dacă şi numai dacă privesc sub un unghi potrivit, nu vine nimeni să-mi termine traducerea întârziată (şi nici nu l-aş lăsa, e a mea, ce naiba!), dar mi-am promis că e penultima catastrofal întârziată (nu ultima, fiindcă mai există una în suferinţă), şi să fie-al naibii care nu se ţine de cuvânt (n-ar trebui să spun asta, dar sper că mi-e frică de blestemele emise personal la adresa propriei persoane), şi de ce naiba mai am nevoie şi de un blog „personal” care se numeşte „verojurnal” când îl am pe ăsta, de ce am nevoie de mai multe bloguri, şi nu, nu întreb ca să-mi răspundeţi, scriu ca să scriu, mă simt datoare să fiu, cum e la modă acu’ să zici, aici pentru mine etc şamd, altminteri de ce-ar citi cineva jurnalul lui Vero, fie el sau nu scris după regulile unui joc din blogosferă, regulile la care-au mai renunţat şi alţii, am furat ideea şi, nu, de obicei nu fur decât ideile bărbatului meu ca să le pun scutece SF, spun scutece pentru că mi le dă în faşă, şi nici n-am furat multe, decât una (cu două perechi de scutece, unul mai strâmt şi unul mai larg), şi de fapt mi-a oferit-o de bună voie şi nesilit de nimeni, şi… Atât.

Anunțuri

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
Acest articol a fost publicat în de-ale mele, Traduceri și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Jurnal de traducătoare zurlie

  1. Cristian zice:

    Toți avem „zulufii” noștri. Unii arată ca naiba cu ei. Pe tine însă, te prind. 🙂 Ia-o ca pe un compliment dacă vrei deși, joia, până în ora 14.00, nu fac complimente.

    Apreciat de 2 persoane

  2. Vienela zice:

    Apropos de ciori… Are baiatul meu un prieten cu ceva sange de tigan in vene. Aseara, in timp ce vorbeau pe skype, tipul i-a trimis un filmulet cu niste lei care sfasiau o pisicuta. Nervos, baiatul meu i-a raspuns trimitandu-i un filmulet cu o pisicuta care manca o cioara. :))))
    Dupa ce lansezi pe net primele articole si primesti primele comentarii, nici sa vrei nu mai poti scrie doar pentru tine. Tot timpul ai in cap ideea ca te va citi x, y sau chiar z. :))) Cu toate astea, multi dintre noi spun uneori ca „scriu doar pentru mine”. 🙂

    Apreciat de 2 persoane

    • Vero zice:

      Eu am în cap ideea că X, Y sau chiar Z m-a citit cândva, dar nu mă mai citeşte, explicaţia logică fiind că nu-i mai place ce şi/sau cum scriu (sau poate de fapt nu i-a plăcut niciodată, aprecierile au fost praf în ochi, din el/ea ştie ce motiv). Prin urmare, ca să continui, trebuie să-mi spun că scriu pentru mine însămi – în primul rând – şi că vreo 10 până-n 20 de cititori (care nu-s mereu aceeaşi, mă pricep să-i pierd pe drum 😛 ) înseamnă mai mult decât niciunul. :mrgreen:

      Apreciat de 1 persoană

      • Vienela zice:

        A fost o vreme cand era la moda sa ne lasam unii altora comentarii. Acele vremuri au cam trecut, entuziasmul a disparut, gastile s-au spart, s-au reformat… Am si eu pe blog comentarii din alte vremuri care ma fac azi sa rad. Ce mult le placea unora cum scriam si ce inversunati sunt contra mea acum, desi scriu la fel… :)))
        Stii, stilul tau nu e pentru oricine. Cei simpli nu pot urmari itele si subtilitatile, iar ceilalti simt probabil intepatura invidiei. 😉

        Apreciat de 2 persoane

        • Vero zice:

          Ce spui tu e măgulitor şi încurajator. Apreciez şi îţi mulţumesc mult, dar am obiecţiuni:
          1. – Nici eu nu mă omor cu comentariile, dar un clic pe like, aici sau pe FB, nu e un mare efort şi nu consumă timp. (Deşi pe unii dintre cei care-mi dau like pe FB îi bănuiesc că nu citesc articolul de pe blog, iar printre cei care-mi dau like aici ştiu că sunt şi unii care o fac la schimb, dacă las eu un like pe la ei, şi unii care intră şi dau 5-10 like-uri ca mitraliera, setaţi pe foc continuu.) Şi mai e şi numărul de vizitatori ai blogului. Dacă e mic, înseamă că prea puţini sunt tentaţi să treacă pe aici, chiar şi fără să lase like-uri şi/sau comentarii.
          2. – Dacă stilul meu nu e pentru oricine, eu îmi dau o bilă neagră. Ar trebui să fiu în stare să scriu pe înţelesul tuturor. În plus, nu cred că am mai multe iţe şi subtilităţi decât, de exemplu, Alma Nahe, care blogăreşte cu mai mult succes decât mine, asta se vede din avion, cu ochiul liber. Şi nu cred nici că unii se tâmpesc subit şi nu-mi mai pot pricepe subtilităţile aşa cum mi le pricepeau acum un an, sau doi, sau cinci.
          3. – Cât despre ăia atât de roşi de invidie încât nu suportă să treacă pe-aici… De ce-i roade indivia în stilul ăsta numai în privinţa mea, nu şi când e vorba de alţii, care scriu mai bine decât mine? 😀

          Apreciat de 1 persoană

  3. Zina zice:

    Lasă, Vero, nu-ți face probleme ! Dacă până și Grișka are două bloguri, tu de ce n-ai avea mai multe ?! 😀

    Sănătate !

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s