Când de multe te apuci, pe mai toate le încurci.
E proverbul pe care tocmai l-am găsit la Vienela şi care s-a potrivit (întrucâtva, pentru că aş zice totuşi că eu n-am încurcat nimic, în afară de propriile mele vise 😛 ) cu ceea ce-mi trecuse prin cap cu câteva minute mai înainte:
Colaborând cu mai multe edituri, n-am cum să termin toate seriile pe care le-am început – e o imposibilitate.
Mi-ar plăcea să colaborez numai cu una, dar e chestia aia naşpa cu plăţile, care în prezent are următoarea rezolvare: dacă sunt mai multe edituri, când nu plăteşte una, plăteşte alta. (Deşi, în momentul de faţă, există totuşi una care mi-a plătit la timp cele trei cărţi predate până acum. Rămâne de văzut ce se va întâmpla la a patra, care încă n-a ajuns la scadenţă.)
Uneori mă gândesc şi că mi-ar plăcea şi dacă m-ar angaja cineva ca traducător, să-mi dea n lei pentru p pagini traduse pe lună, cu majorări sau diminuări, după caz, dar să ştiu că există o zi de salariu. 🙂
VERONICISME 