„Prietenii” de pe facebook… la limita grotescului

El (odihnească-se-n pace) a plecat dintre noi de vreo jumătate de an.

Rudele i-au păstrat contul de facebook.

De ziua lui, anunţată de neştiutorul program de socializare, „prietenii” la fel de neştiutori îi urează „la mulţi ani”.

Anunțuri

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
Acest articol a fost publicat în despre lume şi viaţă :P și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la „Prietenii” de pe facebook… la limita grotescului

  1. Mi se par groteşti şi mesajele de condoleanţe pe pagina de fb a defunctului, dar asta e chiar culmea!
    De lăsat cu limbă de moarte: înainte de orice, primul lucru pe care moştenitorii mei l-or face în nefericitul (sper) moment să fie dezactivarea conturilor de fb, g+ şi ce-o mai apărea până atunci, şi a comentariilor pe bloguri! :))

    Apreciat de 1 persoană

  2. vavaly zice:

    nu e de mirare… mai stiu un caz… nu a plecat de tot dar e tot plecat pe undeva prin lume…

    Apreciat de 1 persoană

    • Vero zice:

      Nici eu nu mă mir.
      Dar m-am gândit că trebuie să fiu şi eu atentă cui îi fac urări, deşi de obicei mă rezum la oameni pe care, chiar dacă nu-i cunosc, îi vizitez pe net destul de des ca să aflu dacă, Doamne fereşte, li s-a întâmplat ceva.

      Apreciază

      • vavaly zice:

        asa este, un pic de atentie e tot ce ar trebui. adica un pic mai putina superficialitate. de obicei fac urari prietenilor reali, dar si lor prefer sa le urez la telefon sau in privat. iar pe net celor cu care interactionez destul de des. mie tot mi se pare ca urarile astea vin cu adevarat din suflet de la cei ce te stiu cat de cat, nu asa un la multi ani venit automat ca a anuntat feisbucul ca e ziua ta.

        Apreciat de 1 persoană

  3. rudia2014 zice:

    Oamenii sunt superficiali! 😦

    Apreciat de 1 persoană

  4. Zina zice:

    Asta îmi amintește de o blogheriță care s-a dus într-o lume mai bună (sper)… Blogul ei este deschis și acum, după mai bine de un an de la tristul eveniment. E deprimant să revezi ce a scris, cu multă sensibilitate, și să știi că nu mai este.

    Apreciază

    • Vero zice:

      Da, s-ar părea că relaţia dintre un blogger şi cititorii săi, chiar dacă nu i-a întâlnit niciodată, e mult mai puternică (poate fiindcă e mai directă) decât aceea dintre un scriitor publicat şi cititori. Dispariţia bloggerului ne afectează mult mai profund.
      Şi cred că blogurile e bine să rămână deschise în asemenea cazuri (cu comentariile închise şi eventual precizându-se că autorul nu mai e printre noi). Ar fi păcat să se piardă această parte din omul care a fost.

      Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s