Iar e noapte. Şi, din poziţia în care stau, nu-i chip să văd dacă e cerul e senin sau mânjit de nori. Văd doar o fereastră din blocul de vizavi, cu lustra de dincolo de geam ca o picătură de lumină mai strălucitoare. Cu ochii la ea, inspir şi expir, inspir şi expir, până când vine somnul. Înger sau demon? Oricum, e obraznic. Ca într-un joc, îmi îngreunează fiecare pleoapă, le trage pe amândouă către obraji… Şi îmi umple mintea de şoapte – cu sau fără noimă.
Şoaptele le găsiţi aici şi aici, iar aici îi găsiţi, la câte un clic distanţă de primul tabel, pe toţi cei care le-au mai ţesut, printre alte cuvinte, pe cele 12 cumetre îndopate şi de mine cu o porţie dublă de cerneală virtuală.
Şoapte sistemaţizate văd. Înger sau demon, somnului tău îi place ordinea. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😆
Le-am sistematizat eu – pe cele care nu mi-au fugit dimineaţa din minte! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană