Tot un fel de jurnal

Cartea aşteptată, Mireasa Prinţului, a reuşit să ajungă la mine înainte de Crăciun, în toate cele 10 exemplare cuvenite traducătorului. Iacătă-le, sub formă de alter ego al Turnului din Pisa (înclinat a fost aparatul foto) şi puse la uscat după transportul prin frig.

 

Problema e că mi s-a cam terminat spaţiul destinat cărţilor. Pe aceste două rafturi

încă mai sunt câteva cărţi care nu conţin nimic semnat de mine (nici traducere, nici povestire); una dintre ele va fi surghiunită (încă nu s-a stabilit unde), ca să-i cedeze locul unui exemplar din Mireasa Prinţului. Celelalte 9 exemplare vor rămâne sub formă de stivă până când vor fi făcute cadou sau date ciubuc (spre surprinderea mea, unii par să aprecieze ciubucurile care constau în cărţi – e o surpriză plăcută).

Cât despre bani, slabe speranţe să-mi mai intre anul ăsta în cont ceva. Oare de-aia o fi Grişka supărat?

Lasă, băi motane, că-n casa asta mai stă şi-un bărbat, şi tocmai m-a anunţat c-a luat salariul! 🙂

Cât despre modul meu de a câştiga bani, deocamdată mă alimentez ca să-mi pot recupera, în forţă, rămânerile în urmă.

Le recomand şi altor traducători (şi nu numai) să deguste, la micul dejun, o clătită de post.

Blatul se coace în tigaie şi nu conţine decât  trei tipuri de ingrediente: ouă – două bucăţi -, caşcaval ras – cât cuprinde – şi salam (nemţesc îl cheamă la magazinul de unde-l iau eu) în cantitate infimă (că de-aia zisei că-i de post 😛 ) tăiat în cubuleţe bucăţele informe mărunte.

Umplutura e ketchup în strat subţire, iar pâinea – o feliuţă de lipie.

Ca să nu rămână în gât, se trage, direct din sticlă, o duşcă prelungită de vin demisec, luat direct de la producător (dacă nu staţi în Vrancea sau în altă zonă viticolă, încercaţi o băutură mai mult sau mai puţin spirtoasă din comerţ).

La desert, trei pătrăţele de ciocolată amăruie (nu cu lapte, ca să fie de post 😛 ) şi restul de cola din sticla de 2 l, ca să nu mai ocupe loc în frigider de pomană.

Şi acum puteţi să-mi uraţi spor la tradus! 🙂

Anunțuri

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
Acest articol a fost publicat în de-ale mele, despre lume şi viaţă :P, nemulţumiri, surprize plăcute, traducatori, Traduceri și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Tot un fel de jurnal

  1. vavaly zice:

    hai cu spor si cu tot la fel mancaruri de post si in anul ce vine.
    cat despre bani… vorba lui dante: cine si de ce i a inventat oare? ce avem noi cu ei si ei cu noi.
    barbatii sa ne traiasca si noi sa muncim 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s