Uneori îmi iese…

Uneori îmi iese câte-o poezie (scrisă aiurea, fără să exprime sentimente reale) care se-ntâmplă să-mi şi placă. 🙂

VeroVers

sursa imaginii

.

Pe-un palimpsest mototolit, abandonat lângă pahar,

Am scris cu sânge peste lacrimi, ca un îndrăgostit cu har.

Iubirea mea a dat în clocot, apoi s-a revărsat, pesemne

Spre-o lesnicioasă îndreptare vrând inima să ţi-o îndemne –

Pentru că azi am trebuinţă să îmi răspunzi la dor cu dor,

Ca o reacţie deplină la un poem răscolitor.

Dar tu eşti, din păcate, rebus plin de cuvinte neştiute,

Eşti neatingerea ce doare, eşti adăpost pentru nevrute.

Eşti verticalitate care nu se mlădie, nu se frânge,

Eşti o indiferenţă rece, ce hâd iubirea mi-o străpunge.

 1 decembrie 2012

.

Cu aceeaşi duzină de cuvinte au mai jonglat psi şi duzinarii înscrişi de bună voie şi nesiliţi de nimeni în tabelul ei.

Vezi articol original

Anunțuri

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
Acest articol a fost publicat în reblog. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s