Femeie ratată

Am scris cele de mai jos mai demult, pe un blog pe care nu prea se-nghesuie lumea să-l citească şi pe care probabil că-l paşte desfiinţarea. În fine, nu vreau să zic că pe ăsta s-ar înghesui cititorii ca diaspora la centrele de vot (poate şi unde alea fură prea puţine iar blogurile mele continuă să fie prea multe), vreau doar să zic că între timp se mai schimbă câte ceva şi mă vopsii de două ori (acum mi-s în curs de reîncărunţire, pe ultima sută de metri) şi că în clipa de faţă mă simt aşa, Hahi (cum îmi zicea tata, de la hahaleră) în toată puterea cuvântului – poate şi fiindcă afară e nor de prea mult timp, poate şi fiindcă în casă e prea linişte: jumătatea conjugală la serviciu, motanul la programul de aghioase pe dulap, vecinii tăcuţi, nimeni nu găureşte pereţii, nu repară nimic, nu ascultă manele şi alte belele cu sonorul la maximum, ceea ce, în ultimă instanţă, e bine, îmi place să nu fie zarvă când traduc. Poate şi fiindcă pocni o farfurie în cuptorul cu microunde – frumos, ca tăiată în două cu cuţitul, nu-mi strică tartinele cu brânză puse la copt, iar cioburile cică aduc noroc, şi totuşi…

Şi totuşi, ce atâta introducere? Vă mai spun doar că o dădui azi pe olteneşte fiindcă aşa învăţai io  să vorbesc mai întâi şi la-nceput, de la bunica, mă citez şi… cu asta basta:

Uneori mă gândesc că nu sunt doar o gospodină ratată – ci şi o femeie ratată!
De ce? Ei bine, pe lângă faptul că gospodăria îmi repugnă, sub toate formele sale (de la curăţenia generală până la spălatul unui pahar de apă), nu mă pricep câtuşi de puţin la haine şi la coafuri (cât am avut părul lung l-am purtat revărsat pe spate – chiar şi după ce mi-a ajuns până la talie, n-am fost în stare să-mi fac nici cel mai banal coc, şi nu mi-am vopsit niciodată podoaba capilară), nu-mi cumpăr parfumuri şi le uit în sticlă pe cele primite cadou – până când reuşesc să se evapore prin dop, bijuteriile mi se par zorzoane inutile (nu pot decât verigheta, mai degrabă ca pe un soi de talisman decât ca pe o podoabă), fardatul mi se pare pierdere de vreme, în florile primite în dar nu văd decât mortăciuni puse în apă, îmi stârnesc aceeaşi repulsie ca un gândac mort!
Până aici, din partea mea, toate bune şi frumoase, mă descurc aşa şi nu mi-am dorit niciodată să-mi schimb sexul, numai că toată tărăşenia se dovedeşte uneori un handicap în privinţa traducerilor. Mă împotmolesc când dau de articole vestimentare sau de tot soiul de nume de mâncăruri. Ce mai, când mă lovesc de descrierea unui ospăţ văd negru în faţa ochilor!!!

2 aprilie 2012

Publicitate