Mi-am adus aminte, vag şi prin e greu de spus ce asociaţie de idei, de comentariul ăsta:
Şi l-am găsit, am găsit (a se vedea mai jos) şi articolul la care a fost scris şi… acum trec la tradus. Tot tradusul e baza, nu scrisul şi, mai ales, nu blogăritul 😛
De fapt n-am scris acum, ci cu aproape 20 de ani în urmă 🙂 Vorbesc despre Cazul Jurgen Gott, o poveste apărută în revista Anticipaţia n. 513/1994 şi postată azi pe blogul lui psi, „pisica coordonatoare” 🙂 (vorba lui Virusache) a clubului virtual care-i poartă numele.
Constatare(08.03.2012 – 17:15)
După cum se poate vedea, numărul comentatorilor e mult mai mic decât de obicei pe blogul lui psi, şi numai un singur comentator spune că a citit povestea. Prin urmare, povestirile mele nu sunt tentante pentru public, aşa că e lipsit de sens să mă zbat ca să le văd publicate în volum, şi cu atât mai lipsit de sens să le public pe cheltuiala mea. Dac-o să vreau vreodată să le dăruiesc, pe hârtie, puţinilor amatori, o să le scot la imprimantă! 😛
VERONICISME 
Am citit tot ce a aparut scris de tine in JSF,CPSF, diverse antologii si carticica pe care ai publicat-o, chiar daca nu am facut comentarii( si textele aparute on line).Nu am facut comentarii pentru ca sint lenes la scris!!!!( cred ca faceam daca aveam ceva de criticat….)Mi-au placut foarte mult povestirile citite si astept cu nerabdare alte texte,eventual un nou volum!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc 🙂
Nu sunt şanse să apară prea curând un nou volum, pur şi simplu fiindcă nu am ce pune în el 😦
ApreciazăApreciază
vero, vero…. tu ai văzut câte comentarii am eu pe blog mai nou? cât de linişte este? 🙂 eu cred că asta este de fapt un semn bun. şi mai cred că tu, ca şi mine, ca şi alma, ca mai toţi pătimaşii ăştia legaţi de cuvânt, scrii pentru că aşa dictează muza… contează câţi te citesc? dacă? eu aş conta pe cei puţini! vremea comentariilor multe şi goale a cam trecut… se cern toate
şi eu cred că e direcţia bună.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu, în esenţă, nu contează câţi mă citesc, mai ales că m-am şi împrăştiat pe atâtea bloguri – deşi, pe de altă parte, am cam aceeaşi cititori peste tot (cititori şi laikuitori – că sunt şi unii care, am impresia, trântesc like-urile fără să citească).
Dar nu e vorba numai de atât, lucrurile sunt mai complicate, mi-e greu să explic, mai ales că nici eu nu ştiu prea bine ce e în capul meu… Dar simt că ar trebui să mă opresc, că blogăritul mă poartă într-o direcţie greşită, că-mi haleşte prea mult din viaţă… Numai că simt asta de destul de multă vreme şi… iată-mă-s aici.
ApreciazăApreciază
doar ai impresia? mie mi s-a demonstrat de multe ori că like este un semn lipsit de conţinut. 🙂
dacă aş fi în locul tău mi-aş aduna totul într-un singur loc, hai două, pentru că grişka este el însuşi un personaj greu de ignorat. şi m-aş rezuma la literatură. dar asta este numai ceea ce aş face eu, de fapt chiar fac. 🙂 şi aş scrie rar, la răstimpuri, exact ceea ce mă bucură pe mine. pentru că cine vrea să te însoţească- da, sunt aceiaşi- te vor însoţi.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Poate că aşa o să fac…
Deocamdată o să mai încerc o dată să fac o pauză – după ce mai pun ceva pe blogul lui Grişka 🙂
ApreciazăApreciază
fă bine pentru tine. în orice… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂
ApreciazăApreciază
Si eu ma miram de ce au scazut asa mult numarul de comentarii, apoi imi trag una peste fata pentru ca este august si lumea e in vacanta, se balaceste in mare, nu sta ca mine la birou, numarand celule pana i se face creierul negru de la atatea cifre.
Si ca sa revin la povestire… marturisesc ca eu n-am citit-o, sau poate am citit-o dar n-am remarcat-o, hai ca-mi spal pacatele azi pentru ca m-am saturat de numarat.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
eh, numarul a scazut. Si comentariile au scazut. Am zis eu ca creierul meu e supraincins de la numarat ca nici nu mai stiu sa scriu.
ApreciazăApreciază
Ei, cum spuneam aici, nu e vorba doar de numărul de comentarii – care oricum n-au fost niciodată prea multe 🙂
ApreciazăApreciază
Eu zic ca nu se poate pentru ca blogaritul asta e ca o boala cronica pentru cei cu darul scrisului. Faci ce faci si iti mai vine o idee pe care vrei s-o vezi scrisa negru pe alb si apoi sa vezi ce impact are, ce zic altii. Cred ca este mai degraba nevoia de a comica de a gasi pareri interesante si surse de inspiratie. Parerea mea. Oricum, eu sper sa nu-ti iasa partea cu lasatul. Pauze poti sa-ti iei dar nu foarte lungi 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
*comunica (da vina tot pe numarat!)
ApreciazăApreciază
Perfect, atunci încerc să iau una! 😀
ApreciazăApreciază
Nu mai pot comenta acolo ca s-au inchis comentariile dar iti multumesc pentru pauza plina de voie-buna! Ti-am mai zis ca sunt fascinata de ideile tale, este incredibil ce povesti poti sa scrii in 2-3 pagini! Si sa stii ca nu te laud degeaba!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂
Mulţumesc.
ApreciazăApreciază