Fragment

Cred că sunt în stare (poate am ceva stricat la mansardă! 😛 ) să găsesc în aproape fiecare carte tradusă câte ceva care să mă impresioneze, să-mi aducă în spatele ochelarilor câteva lacrimi. Nu ştiu dacă fragmentul de mai jos (din traducerea la care lucrez acum) are vreo relevanţă rupt din context, dar am chef să-l scriu aici (poate şi fiindcă, stând atât de mult timp singură cu motanul care, vorba lui MP, „doarme ca nesimţitu” 😀 , simt nevoia unui… simulacru de comunicare 😛 ).

Picta simţindu-şi lacrimile pe obraji. Dalinar n-avea nici soţie, nici fiice; n-avea pe nimeni care să se roage pentru el. Aşa că Navani picta o rugăciune pe piatra însăşi, trimiţându-şi însoţitoarele după mai multă cerneală. Măsura glifa cu pasul, extinzându-i marginile, făcând-o enormă, răspândindu-şi cerneala pe pietrele cafenii.

Soldaţii se adunară în jurul ei şi Sadeas ieşi de sub copertină, uitându-se cu toţii cum picta, cu soarele dogorindu-i spatele în timp ce se târa, afundându-şi cu furie pensula în călimări. Ce era o rugăciune, dacă nu o creaţie? Puneai ceva acolo unde nu exista nimic. Creai o dorinţă din disperare, o rugă din suferinţă. Te plecai în faţa Atotputernicului şi dădeai naştere umilinţei din mândria găunoasă a unei vieţi omeneşti.

Ceva din nimic. Adevărata creaţie.

Lacrimile i se amestecară cu cerneala. Goli patru călimări. Se târî, sprijinindu-se cu mâna ascunsă[1] pe stâncă, vopsind pietrele cu pensula şi mânjindu-şi obrajii de cerneală când îşi ştergea lacrimile. Când termină, îngenunche din nou în faţa unei glife lungi de douăzeci de paşi, care părea pictată cu sânge. Cerneala umedă reflecta soarele şi ea o aprinse cu o lumânare; era făcută să ardă oricum ar fi fost, uscată sau nu. Flăcările se întinseră pe toată lungimea rugăciunii, mistuind-o şi trimiţându-i sufletul către Atotputernic.

Ea îşi plecă fruntea în faţa acelei rugi. Nu era decât un singur caracter, dar unul complex. Thath. Dreptate.

Toată lumea privea în tăcere, parcă temându-se să nu-i întineze dorinţa solemnă. Începu un vânt rece, şfichiuind flamurile şi mantiile. Rugăciunea se stinse, dar era perfect. N-avea menirea să ardă vreme îndelungată.


[1] safehand – încă nu m-am hotărât în privinţa celei mai potrivite traduceri (Nu e singurul termen căruia încă nu sunt sigură că i-am găsit o asemenea traducere  😦  Şi încerc să-i explic jumătăţii mele conjugale – care n-a citit cartea, fiindcă nu ştie englezeşte – despre ce e vorba şi să-i cer părerea, şi jumătatea zice „da, aici e o problemă, trebuie să mă gândesc”, şi probabil că, spre norocul său, dă imediat uitării problema în cauză!)

Anunțuri

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
Acest articol a fost publicat în lumea cărţilor, Traduceri, traducatori, etc și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

46 de răspunsuri la Fragment

  1. psi zice:

    îmi place mult. tare mult. 🙂 aproape că îmi vine să fur ideea… a picta o rugăciune, ca un fel de taină… hmmm…
    poate că în loc de mâna ascunsă – e doar o sugestie. dacă te gândeşti că e cea liberă, ar putea fi cea cu care ţine de fapt contactul cu stânca şi ai putea să te legi de asta. e doar o idee, acuma tu ştii întreg contextul.

    Apreciat de 1 persoană

  2. psi zice:

    bun… am revenit după documentare. se pare că safehand are legătură cu ascunderea. citisem în recenzia cărţii că unul dintre eroi, deşi am uitat deja numele lui, îşi ascundea shardblade, sabia lui magică, cu mâinile… mâinile?! iată întrebarea. 🙂

    Apreciază

    • Vero zice:

      Safehand e numai pentru femei, n-are legătură cu sabia
      Sabia dispare când e scăpată din mână, ca să nu fie luată de altcineva cât timp e în viaţă posesorul ei.

      Apreciază

    • Vero zice:

      Safehand is an Alethi term for a female’s left hand. According to Vorin cultural tradition, it is obscene for a woman to leave her safehand uncovered. Upper class women adhere to this tradition by wearing a sleeve that covers their left hand loosely. Often the sleeve has a safepouch sewn on the inside for women to store personal objects. It is considered extremely rude to open another woman’s safepouch. Lower class women wear a glove so they can use both hands freely, as do for example Thaylen women and prostitutes provocatively wear no covering at all on their safehand.

      In an interview, Brandon Sanderson stated that the tradition derives in part from „a famous book written by an artist who claimed that true feminine pursuits and arts were those that could be performed with one hand, while masculine arts were those performed with two hands, in a way associating delicacy with women and brute force with men.”

      Apreciază

  3. psi zice:

    aham. interesant foc! 🙂
    deci mâna ascunsă… ori, dacă forţezi puţin, ar putea fi chiar nevăzută. dar asta numai dacă se potriveşte în context. sau învăluită?!

    Apreciază

  4. Soglu Ioana zice:

    Mă întreb: îți place la fel de mult ca la începuturi, să traduci? Trăiești făcând ceea ce-ți place, nu-i așa?

    Apreciază

  5. Kadia zice:

    Eu mi-am tradus termenul ca „mana protejata” vs. „mana libera” dar deh am avut libertatea celui care citeste cartea dupa placerea inimii si nu trebuie sa faca o traducere autorizata.

    Apreciat de 1 persoană

  6. Kadia zice:

    Mie tocmai din cauza termenilor inventati mi-a placut cartea asta enorm de mult. Dar cred ca este un cosmar pentru un traducator.

    Apreciat de 1 persoană

  7. Kadia zice:

    Oricum, mai voiam sa zic ca prima carte este mult mai reusita decat a doua, care nu mi s-a mai parut cine stie ce. A lungit-o prea mult, desi tot am terminat-o in doua zile, imediat dupa ce a aparut.

    Apreciază

  8. Shop zice:

    dragutzaaaa pisicaaa 😡

    Apreciază

  9. Zina zice:

    Grozave scrierile astea cu cuvinte inventate. E o adevărată distracție să îți închipui cam ce reprezintă ele !
    Cât despre Grișka, Shop ăsta nu știe ce spune ! ”Drăguță”… E un motan pe cinste ! pup urechiușele lui ! 😀 ❤

    Apreciază

  10. Drugwash zice:

    Pentru un pic de suspans, eu i-aş zice „mîna interzisă”. Recunosc, nu sînt amator de cuvinte inventate – după cum s-a putut observa odinioară în club – şi ştiu ce înseamnă traducerea versus original, atunci cînd apar asemenea obstacole. Plus altele de altă natură, după cum am aflat citind anul trecut (parcă) „The catcher in the rye” a lui Salinger în mod comparativ engleză – română.

    Slujba de traducător mi se pare întrucîtva ingrată, cînd ştii exact ce înseamnă un cuvînt sau o expresie în original şi ştii la fel de bine că nu o vei putea traduce la aceeaşi valoare fiindcă ar comporta mult prea multe explicaţii şi complicaţii. N-am tradus cărţi dar am dat de multe filme pe care am preferat să le ascult în original decît să mă lupt cu o traducere groaznică. Pe cîteva am îndrăznit să mi le traduc după pofta inimii, cînd am considerat că merită, dar originalul rămîne la valoarea maximă.

    Scuze pentru divagaţie. 😳

    Apreciat de 1 persoană

    • Vero zice:

      „Mâna interzisă” sună bine, dar mi se pare cam prea departe de original.

      Ai dreptate, ca să nu pierzi nimic din savoarea cărţii sau a filmului e cel mai bine s-o citeşti şi respectiv să-l asculţi în original – când ştii suficient de bine limba. Pentru că „traduttore, traditore”, iar traducerile zice-se că sunt ca şi femeile: cele bune nu-s fidele şi cele fidele nu-s bune 😀

      Apreciat de 2 persoane

      • Drugwash zice:

        Hehe, da, ştiam sintagma aia italiană. 😀 Acu’ din respect mă feresc să comentez despre femei versus traduceri. 😉

        Una dintre marile mele păreri de rău e că nu m-am ambiţionat suficient să învăţ mai multe limbi străine, în special pe cele asiatice. Se pierd atît de multe nuanţe specifice culturii respective prin traducere, oricît de bun ar fi traducătorul (era să scriu ‘trădătorul’ 😆 ). Desigur, comparativ cu a nu înţelege absolut nimic, traducerea e mai mult decît suficientă pentru a lua contact cu mediul operei respective. 😉

        Citind explicaţia din Wiki despre înţelesul lui ‘safehand’ am avut instantaneu revelaţia că ar fi trebuit să se numească ‘forbiddenhand’, fiind vorba de o interzicere dogmatică a afişării mîinii mai mult decît altceva, de aceea am şi propus ‘mîna interzisă’. Dar fiecare înţelege lucrurile în felul propriu, aşa că cel mai important e să găseşti un numitor comun, o denumire suficient de scurtă şi descriptivă în acelaşi timp. Good luck with that! 🙂

        Apreciat de 1 persoană

  11. Pingback: Rugăciune | ropot de secunde...

  12. Pingback: Acelaşi calapod… şi altele | VERONICISME

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s