Mişto! :P

Mi-am propus să las blogăritul în pauză, dar uite că nu pot să mă abţin. Aşadar:

Am cumpărat aragaz. Cu de toate pentru toţi, dar imposibil de folosit pentru vase cu fund subdimensionat prin comparaţie cu grătarul de deasupra tuturor celor patru ochiuri – până şi cel mai mic vrea tot un bol curimănos!😛 Drept care am cumpărat azi şi reducţii – sau cel puţin aşa le zice în jargonul ingineresc al familiei mele😛

Am cumpărat două – că lacomă am fost de când mă ştiu. Una neagră, iar a doua…

– Poa’ să fie roşie? a întrebat vânzătoarea, după ce stătusem la coadă, nu fiindcă ar fi fost potop de cumpărători, ci fiindcă o cucoană aflată cu două persoane înaintea mea a cumpărat jumătate de magazin – şi pe ăla pe alese.

– Da, am răspuns eu, ce contează?

– Că oricum se arde, a comentat tipul din spatele meu, căruia nu i-am dat atenţie, grăbită fiind să fug acasă, la traducerile mele întârziate.

Acasă, după ce am mângâiat motanul, ca răsplată că şi-a întrerupt somnul de la amiază ca să-mi iasă în întâmpinare, mi-am plasat noile achiziţii pe aragaz. Aia neagră arată frumuşel, nu?

Aşa ar fi arătat, în continuare, şi aia roşie. Dacă n-aş fi folosit-o. Dar, după ce am tradus două pagini standard, fiind mulţumită de timpul scos, m-am gândit că merit un ness. Şi-am pus ibricul cu apă la fiert. Pe reducţia roşie.

Ei bine, mirosul din bucătărie nu-l pot reda aici, dar mi-am imortalizat noua achiziţie, metamorfozată prin ardere:

Şi o las aşa, pe aragaz, până când mi se întoarce jumătatea conjugală de la serviciu. Ca să văd ce va avea de comentat pe marginea noilor „vrăji” făcute de nevasta dumisale.😛 Că doar omul trebuie să se mai şi distreze, nu?

About Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
Acest articol a fost publicat în despre lume şi viaţă :P, despre mine, nemulţumiri și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

23 de răspunsuri la Mişto! :P

  1. Hapi spune:

    He? Dar de ce ti s-a facut asa de parca-i din coji de ceapa?🙂

    Apreciază

  2. Adriana spune:

    Hahaha! Eu am luat unele vintage că aşa-s eu cu moţ! Subscriu la miros. Alea zac pe post de decor pe pereţi …şi tot clasice folosesc…

    Apreciază

  3. Gabriela spune:

    E chiar intersanta asa, exfoliata. Eu zic sa o pastrezi. E unica.

    Apreciază

  4. alma nahe spune:

    Reducție la absurd, nu orișicum!🙂 Să ne spui și nouă cum a reacționat consortu’!

    Apreciază

    • Vero spune:

      O să vă povestesc!🙂

      Apreciază

    • Vero spune:

      N-a fost frumos…😦 Consortu’ era atât de flămând încât nici măcar n-a observat noul obiect din peisaj😛 I l-am arătat eu:
      – Uite ce-am cumpărat.
      – Ce-i asta? (Mai târziu a spus că l-a derutat partea încă vopsită; a crezut că reducţia e încă încinsă la roşu şi nu-şi explica fenomenu’😛 )
      – Reducţie. S-a ars vopseaua când am pus-o pe foc.
      – Nu-i nimic, cade toată şi-o curâţ la şmirghel.
      – Adică le putem folosi?
      – Bineînţeles.
      Şi apoi, peste câteva secunde:
      – De unde le-ai luat?
      – De la dugheana aia cu de toate din fundu’ pieţei.
      – Trebuia să te duci la fierărie, să-ntrebi dacă n-au de inox. Întrebăm mâine.
      Şi cu asta basta. Nici nu s-a enervat, nici nu s-a distrat.

      Apreciază

  5. vienela spune:

    Nu va faceti prea multe iluzii… acelasi lucru va pati si cea neagra… Sa le vezi pe ale noastre, care au vreo 8 ani (nu ma certati, ca eu bunavointa am si mereu imi promit ca le schimb)… Nu mai seamana a nimic, sunt rupte, lipsesc portiuni din ele, dar craticioarele inca stau in siguranta pe aragaz. :)))

    Apreciază

  6. Pingback: Bancuri pentru toata lumea – 3 - Povestiri de lecturi școlare

  7. Zina spune:

    Deci a facut bine sotul meu ca a luat din alea urate, asa, primitive, de fier nevopsit, nenimic. Le folosesc demult si nu au patit nimic, dar cand le-am vazut prima oara nu mi-au placut, ca nu aveau fata !😀

    Apreciază

  8. bebe spune:

    Eu le am de la bunicu’ si au schimbat trei aragaze🙂

    Apreciază

    • Vero spune:

      Pe vremea bunicilor se făceau lucruri pe care ştiai c-o să le poţi lăsa moştenire. Acum, dacă nu suntem foarte bătrâni, ştim că tot ce cumpărăm o să se strice înainte de moartea noastră, c-o s-avem „plăcerea” de a ne arunca personal propriile achiziţii deteriorate😛

      Apreciază

  9. cartuse spune:

    Hai să-ți trăiască aragazul, Vero, și să-l folosești cu spor.
    (Pînă să citesc, și eu mă uitam la poză și mă-ntrebam ce-i cu reducția încinsă la roșu😀 )

    Apreciat de 1 persoană

  10. Pingback: O porţie de matildină şi una de matildeală | ropot de secunde...

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s