17 ianuarie 2007
Cum poţi să găseşti un obiect pierdut în casă? Aveam şi eu nişte ochelari pe care-i foloseam din an în paşti, şi ieri am umblat cu ei, iar azi parc-au intrat în pământ.
Oare cineva dintr-o altă dimensiune a dat peste-o spărtură prin care şuteste ochelarii familiei? Acu mai mulţi ani au disparut, din maşină, tot inexplicabil, ochelarii de soare ai lui Gheo. La un drum ochelarii, la următorul drum tocul… 😛
În fine, o să reţin ideea (asta cu şutitul prin spărtură), măcar pentru SF…
26 ianuarie 2007
Am uitat să vă spun că mi-am găsit ochelarii. În aceeaşi geantă din care scosesem totul cu numai o zi înainte, fără să dau peste ei… 😛
___________________
Căutaţi, ca de obicei, alte „minuni” în psi-tabelul psi-lunelilor.
Iar eu am scris azi fiindcă… n-am timp, dar am – cu certitudine – cel puţin o doagă lipsă 😛 😆 ; oricum, la capitolul răspuns la comentarii & comentat pe alte bloguri rămân probabil datoare.
VERONICISME 
Pingback: Minuni Paravion | Alma Nahe
Tocu’ nu l-ai găsit? Că n-aş zice? 😆
ApreciazăApreciază
Da’ de ce întreb? 😛 Mă orbesc, reflectoarele naibii! Şi soarele…şi tot!
ApreciazăApreciază
Adică îţi trebuie ochelari de soare? 😛 😀
ApreciazăApreciază
Îhî! Că de vedere am! Şi eu mi i-am pierdut pe ăia de mă puteam uita la soare cu ei.
ApreciazăApreciază
Ahaaa…
ApreciazăApreciază
Partea asta cu pierdutul si gasitul obiectelor intr-o geanta pe care tocmai ai rasturnat-o cu fundu’ in sus, pare sa fie povestea mea. Si a ochelarilor mei care, uneori par sa fuga de mine. Or stii ei ceva ce eu inca nu stiu? Ca atunci cand ii gasesc pare ca nu mai am nevoie de ei.
ApreciazăApreciază
„Ce ştiu ochelarii?” N-ar fi un titlu bun de psi-luneală? 😀
ApreciazăApreciază
Eu sunt de acord! Următoarea temă pentru psi-luneală e stabilită.
ApreciazăApreciază
Nu mai rămâne decât s-o anuntăm pe psi 😀
ApreciazăApreciază
Poate ii va placea si ei tema, ca ochelari buclucasi avem cu totii!
ApreciazăApreciază
Pingback: A – psi-luneală | Tiberiuorasanu's Blog
O doaga ne lipseste tuturor, stai linistita, de aceea ne si intelegem atat e bine, ca e aceeasi!
ApreciazăApreciază
😆
ApreciazăApreciază
vero, treci la tradus, lasă blogul!
şi pune-l pe grişka să te supervizeze!
ApreciazăApreciază
Grişka tocmai m-a pus la punct – am 3 zgârieturi noi, proaspete! 😛
ApreciazăApreciază
Pingback: Psiluneli-Minuni | Cățărătorii
Deci Griska te-a avertizat ca tu stai de ,,joaca” in loc sa faci treaba. :))))
Chestia cu gasitul lucrului pierdut exact acolo unde l-ai cautat, mi s-a intamplat si mie de n ori.
ApreciazăApreciază
Da, Grişka m-a avertizat. E şi asta un soi de minune, nu? 😆
Cât despre cealaltă, cu găsitul obiectelor – înseamnă că e o… minune banală? 😆
ApreciazăApreciază
Vero, eu stiu o minune care face minuni: cand nu gasesc ceva deschid dulapul, scot un pahar si il asez pe masa cu gura in jos, gandindu-ma la obiectul cu pricina. E magic! Te duci exact unde trebuie! Ce nu gasesti asa nu se afara in casa!
ApreciazăApreciază
Am încercat şi eu aseară cu paharul, dar n-a mers. Şi sunt sigură că obiectul se află în casă! 😦
ApreciazăApreciază
Ce-mi plac minunile tale pământeşti! Aşa, cu picioarele pe pământ şi capul pe umeri, chiar dacă zici că-i fără o doagă. Şi-al meu tot aşa-i, că acu ar trebui să fiu în bucătărie, la spălat vase. Cum nu se spală singure, mă aşteaptă să-mi dreg doaga.
ApreciazăApreciază
E bine că sunt vase răbdătoare! 😀
ApreciazăApreciază
În geantă orice e posibil, crede-mă 😀
ApreciazăApreciază
Te cred! 😀
ApreciazăApreciază
Pingback: Minuni- Psiluneli | Fata din vis
Cea mai sigură modalitate prin care poţi regăsi un obiect pierdut prin casă e să te duci imediat şi să-ţi cumperi unul nou.
ApreciazăApreciază
De acord – asta nu dă greş niciodată! Adică după ce te întorci acasă, cu obiectul nou în traistă, îl găseşti sigur şi pe cel vechi! 😆
ApreciazăApreciază
Da, trebuie să caut și eu prin genți, poate găsesc vreo poartă de trecere… 🙂
ApreciazăApreciază
Să ne anunţi şi pe noi dac-o descoperi! 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: psi-words duzina de cuvinteŞ e şi mâine o zi. | psi-words
Bunicul:
– Nepoate, cum îl cheamă pe neamțul ăla care îmi ascunde mereu ochelarii ?…
Nepotul:
– Alzheimer, tataie, Alzheimer !
Sper să nu te superi, dar mi-ai adus aminte de bancul ăsta și n-am putut să-l opresc.:D
P.S. Și mie îmi ascunde neamțul ăla ochelarii ! 😉
ApreciazăApreciază
😆
Acum e mai rău, nu mă mai descurc la calculator fără ochelari, iar uneori mă grăbesc şi plec prin casă cu ei pe nas, îi las pe unde nimeresc (fiind numai pt. citit, altminteri mă încurcă), fac ce am de făcut, apoi mă întorc la tradus fără ei şi mă prind abia după ce mă aşez pe scaun că-mi trebuie. Aşa că mă ridic şi plec după ei, fără să ştiu întotdeauna unde i-am lăsat (în bucătărie, în baie, pe frigiderul din hol…). Dar, din fericire, îi găsesc repede 🙂
ApreciazăApreciază
Vera, dar nu e mai bine sa ii tii legati cu snurulet, si sa ii folosesti in loc de colier cand nu sunt pe nas? Eu as zice ca e mai sigur. Acelasi lucru trebuie sa il fac si eu pentru ca tocmai m-am asezat pe o pereche, si cred ca erau falsi, ca nu au rezistat la efort si s-au rupt. Noroc ca mai am altii. 🙂
ApreciazăApreciază
Teoretic, da, e mai bine. Însă pe mine mă enervează să-i am agăţaţi de gât când fac câte ceva prin casă.
Şi nu-s nici adepta colierelor 🙂 Nu m-am omorât niciodată purtând bijuterii, mi s-au părut întotdeauna o complicaţie inutilă 🙂 Nici cercei n-am. Ai mei nu mi-au făcut găuri în urechi şi nici pe mine nu m-a tras inima să mă duc cu ele la perforat! 😀
ApreciazăApreciază
🙂 Noah…uite ca am aflat ceva nou. Nu ai gauri in urechi. Eu i-am facut colegei mele de banca, prin clasa a noua. Le mai are si acum. Eu aveam cercei cu perlute. Si-a cumparat si ea dar nu avea gauri asa ca m-a rugat insistent sa rezolv problema. 🙂 Eu sunt foarte miloasa dar ce nu face omul pentru cea mai buna prietena a sa?
ApreciazăApreciază
O prietenă de-a mea s-a oferit să-mi facă găuri în urechi, dar nu m-am lăsat ispitită 🙂
ApreciazăApreciază
Rau. Ca acuma le aveai s puteai purta cercei. 🙂
ApreciazăApreciază
Acum, când sunt aproape babă? 😆
ApreciazăApreciază
O femeie trebuie sa fie frumoasa la orice varsta si tu nu esti nici o baba. Ma faci sa ma simt mai batrana decat sunt. Gandeste-te mereu ca ai cu 10 ani mai putin decat ai in buletin.
ApreciazăApreciază
Ei, mă alint şi eu… 😀
Adevărul e că [încă] nu mă simt babă. Dar nici lipsa cerceilor n-am simţit-o niciodată 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: JURNAL DE FEMEIE – Pagina trei - Zinnaida
Pingback: JURNAL (3) Relații cu oamenii, oleandri… | Zinnaida