„Minuni” (cuvinte din trecut)

17 ianuarie 2007
Cum poţi să găseşti un obiect pierdut în casă? Aveam şi eu nişte ochelari pe care-i foloseam din an în paşti, şi ieri am umblat cu ei, iar azi parc-au intrat în pământ.
Oare cineva dintr-o altă dimensiune a dat peste-o spărtură prin care şuteste ochelarii familiei? Acu mai mulţi ani au disparut, din maşină, tot inexplicabil, ochelarii de soare ai lui Gheo. La un drum ochelarii, la următorul drum tocul… 😛
În fine, o să reţin ideea (asta cu şutitul prin spărtură), măcar pentru SF…

26 ianuarie 2007
Am uitat să vă spun că mi-am găsit ochelarii. În aceeaşi geantă din care scosesem totul cu numai o zi înainte, fără să dau peste ei… 😛

___________________
Căutaţi, ca de obicei, alte „minuni” în psi-tabelul psi-lunelilor.
Iar eu am scris azi fiindcă… n-am timp, dar am – cu certitudine – cel puţin o doagă lipsă 😛 😆 ; oricum, la capitolul răspuns la comentarii & comentat pe alte bloguri rămân probabil datoare.

Anunțuri

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
Acest articol a fost publicat în amintiri, de pe blogurile mele, de-ale mele, reblog și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

43 de răspunsuri la „Minuni” (cuvinte din trecut)

  1. Pingback: Minuni Paravion | Alma Nahe

  2. alma nahe zice:

    Tocu’ nu l-ai găsit? Că n-aş zice? 😆

    Apreciază

  3. alma nahe zice:

    Da’ de ce întreb? 😛 Mă orbesc, reflectoarele naibii! Şi soarele…şi tot!

    Apreciază

  4. Partea asta cu pierdutul si gasitul obiectelor intr-o geanta pe care tocmai ai rasturnat-o cu fundu’ in sus, pare sa fie povestea mea. Si a ochelarilor mei care, uneori par sa fuga de mine. Or stii ei ceva ce eu inca nu stiu? Ca atunci cand ii gasesc pare ca nu mai am nevoie de ei.

    Apreciază

  5. Pingback: A – psi-luneală | Tiberiuorasanu's Blog

  6. Dana Lalici zice:

    O doaga ne lipseste tuturor, stai linistita, de aceea ne si intelegem atat e bine, ca e aceeasi!

    Apreciază

  7. psi zice:

    vero, treci la tradus, lasă blogul!
    şi pune-l pe grişka să te supervizeze!

    Apreciază

  8. Pingback: Psiluneli-Minuni | Cățărătorii

  9. Scorpio zice:

    Deci Griska te-a avertizat ca tu stai de ,,joaca” in loc sa faci treaba. :))))
    Chestia cu gasitul lucrului pierdut exact acolo unde l-ai cautat, mi s-a intamplat si mie de n ori.

    Apreciază

  10. Cita zice:

    Vero, eu stiu o minune care face minuni: cand nu gasesc ceva deschid dulapul, scot un pahar si il asez pe masa cu gura in jos, gandindu-ma la obiectul cu pricina. E magic! Te duci exact unde trebuie! Ce nu gasesti asa nu se afara in casa!

    Apreciază

  11. Carmen Pricop zice:

    Ce-mi plac minunile tale pământeşti! Aşa, cu picioarele pe pământ şi capul pe umeri, chiar dacă zici că-i fără o doagă. Şi-al meu tot aşa-i, că acu ar trebui să fiu în bucătărie, la spălat vase. Cum nu se spală singure, mă aşteaptă să-mi dreg doaga.

    Apreciază

  12. SimonaR zice:

    În geantă orice e posibil, crede-mă 😀

    Apreciază

  13. Pingback: Minuni- Psiluneli | Fata din vis

  14. NONO zice:

    Cea mai sigură modalitate prin care poţi regăsi un obiect pierdut prin casă e să te duci imediat şi să-ţi cumperi unul nou.

    Apreciază

  15. lili3d zice:

    Da, trebuie să caut și eu prin genți, poate găsesc vreo poartă de trecere… 🙂

    Apreciază

  16. Pingback: psi-words duzina de cuvinteŞ e şi mâine o zi. | psi-words

  17. Zina zice:

    Bunicul:
    – Nepoate, cum îl cheamă pe neamțul ăla care îmi ascunde mereu ochelarii ?…
    Nepotul:
    – Alzheimer, tataie, Alzheimer !

    Sper să nu te superi, dar mi-ai adus aminte de bancul ăsta și n-am putut să-l opresc.:D
    P.S. Și mie îmi ascunde neamțul ăla ochelarii ! 😉

    Apreciază

    • Vero zice:

      😆
      Acum e mai rău, nu mă mai descurc la calculator fără ochelari, iar uneori mă grăbesc şi plec prin casă cu ei pe nas, îi las pe unde nimeresc (fiind numai pt. citit, altminteri mă încurcă), fac ce am de făcut, apoi mă întorc la tradus fără ei şi mă prind abia după ce mă aşez pe scaun că-mi trebuie. Aşa că mă ridic şi plec după ei, fără să ştiu întotdeauna unde i-am lăsat (în bucătărie, în baie, pe frigiderul din hol…). Dar, din fericire, îi găsesc repede 🙂

      Apreciază

  18. Pingback: JURNAL DE FEMEIE – Pagina trei - Zinnaida

  19. Pingback: JURNAL (3) Relații cu oamenii, oleandri… | Zinnaida

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s