Furtuna mi-a intrat în casă în amurg, printr-un geam spart de vânt. Şi nici măcar n-am simţit-o. Stăteam în genunchi lângă măsuţa scundă, îndepărtând, cu mâini ude de lacrimi, pâinea şi resturile fripturii de pui. Ca să fac loc pentru atlas – atlasul vieţii mele, cu burta doldora de amintiri. Am căutat în el un crâmpei din harta vieţii tale. Şi l-am găsit în umbra unei flori presate – doar ca să-ncep să plâng pentru a doua oară, fiindcă mumia vegetală păstra parfumul crud al zilei în care m-ai părăsit…
Deşi probabil că nu pare, e un început de poveste SF 😛 Eroii sunt într-un univers paralel, sau sunt extratereştri, sau sunt pe altă planetă, sau el a părăsit-o plecând pe o altă planetă, sau ea l-a trimis pe o altă planetă după ce (şi fiindcă) a părăsit-o, ca aici 🙂 … şamd.
Iar alte scrieri cu aceeaşi duzină de cuvinte găsiţi la psi, dacă, după ce o citiţi pe ea, porniţi pe căile link-urilor din tabel.
VERONICISME 
să-mi aminteşti când ne vedem (curând adică) să te urechez! ca să termini începuturile astea. 😛
ApreciazăApreciază
N-o să-ţi amintesc – fiindcă nu-mi place să fiu urecheată! 😛
ApreciazăApreciază
😆
ApreciazăApreciază
Iar povestea spre care duce link-ul e terminată! 😛 🙂
ApreciazăApreciază
o ştie mâţu pervazier… 😛 hai că nu te urechez!
ApreciazăApreciază
Ura! Am scăpat şi de data asta! 😆
ApreciazăApreciază
Pingback: Duzina de cuvinte 16 – Amurg | vantdetoamna
Mulţumesc pentru invitaţie! Mi-a plăcut mult mutarea Alicei Bell. 😀
ApreciazăApreciază
Cu plăcere! 🙂
Şi mă bucur că ţi-a plăcut!
ApreciazăApreciază
au si inceputurile astea rostul lor, chiar nefinalizate asa… sunt ele insele o poveste.
ApreciazăApreciază
Da, fiecare poate broda în jurul lor, după bunul său plac 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Duzina de cuvinte – marea | Tiberiuorasanu's Blog
Pingback: Surâsul lui Iuda de 9 mai « Dictatura justitiei
Mumia vegetală 😀 trecând peste râsul din tot sufletul provocat de mumia vegetală (nu știu de ce dar mi se pare extrem de amuzant… oi fi mai într-o dungă eu așa) mi se pare splendidă ideea iubiților aflați în universuri paralele. Ar fi frumos să continui povestea.
ApreciazăApreciază
Poate că are într-adevăr ceva amuzant… Oricum, mă bucur că te-am făcut să râzi, şi încă din tot sufletul 😀
Cât despre terminat povestea… Începutul ăsta se adaugă la atât de multe altele… Da’ poate există un univers paralel unde o altă eu le-o fi terminat pe toate 😛
ApreciazăApreciază
Pingback: Duzina de cuvinte – despre dragoste | Cioburi de chihlimbar
Citit, plăcut, anacondeiat!
ApreciazăApreciază
Care vasăzică, am nimerit în gura şarpelui! 😆
ApreciazăApreciază
Începutul este promițător, ea este singură ca mai toate femeile inteligente, să sperăm că este destul de deșteaptă să nu râmână astfel. 😆
ApreciazăApreciază
Femeile iinteligente sunt singure, dar dacă sunt deştepte nu rămân aşa? 😆 S-ar zice că tocmai ai enunţat un paradox! 😀
ApreciazăApreciază
Apropo, devin geloasă rău pe voi. V-a anacondeiat anacondele. 😦
ApreciazăApreciază
Din câte am observat, şerpoaica dublă „atacă” mai ales texte foarte scurte şi versuri, cel mai adesea albe. Prin urmare, cam asta ar fi reţeta, dacă vrei s-o atragi 🙂
ApreciazăApreciază
N-am nicio șansă.
ApreciazăApreciază
Ei, ştii cum zic englezii: never say never!
ApreciazăApreciază
Pingback: Duzina de cuvinte – Zgribulici | innerspacejournal
Legătura dintre universuri – mumia vegetală… 🙂
ApreciazăApreciază
😆
ApreciazăApreciază
Pui umbra pe genunchi şi-o scuturi zdravăn, ca o furtună întâlnind corăbii să le-nece? Apoi, de ce nu laşi ca lacrima să ude mumia vegetală? Parfumul se va duce, risipit de vânt. Şi în amurg mai culege două flori de loldilal, şi fierbe-le pe burtă, atâţă-i depărtarea! Sigur funcţionează, că inimile-s ca pâinea uscată! De nu mă crezi, întreabă-l pe Atlas.
ApreciazăApreciază
Bag de seamă că ai un nou stil: câte o duzină pe fiecare blog, la obiect!
Mă înclin în faţa prolificităţii (care nu ştirbeşte calitatea) comentariilor tale… duzinite! Sau duzinate? 🙂
ApreciazăApreciază
Ei, da’ de unde?! Îl aveam, doar că îl „aplic” numai când am insomnii. 😆 La mine nu m-am învrednicit să pun ceva…şi acuma în loc să-mi pun o dorinţă la temă, ard poetica pe unde-apuc. Alma Nahe pe câmpiiiiiiiiiiiiiiiiiii….
ApreciazăApreciază
😆
Da, aşa e, ai mai făcut astfel de comentarii şi în alte dăţi, dar, dacă nu mă înşel, acum au fost mai multe decât de obicei, n-ai „iertat” pe nimeni! 😀
ApreciazăApreciază
O furtuna care iti ravaseste viata, intrand printr-un geam spart. Mi-a placut, inceputul si povestea lui. Sa ai o zi frumoasa, Vera!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult! O zi frumoasă şi ţie!
ApreciazăApreciază
Să mă cauţi prin spam, Ană! Că te-am comentat în urmă cu vreo 12-13 ore şi…nimic la orizont!
ApreciazăApreciază
Pe-aici umblă extratereştrii ca la ei acasă, că altfel nu-mi explic dispariţia. 😆
ApreciazăApreciază
E bine că ai găsit totuşi o explicaţie! 😆
ApreciazăApreciază
Te-am cătat, te-am descoperit şi te-am recuperat! 🙂
ApreciazăApreciază
Nu de alta, da’ nu eram pregătită de invazie! 😆
Auzi, ţie când scrii „lol”, ca să îţi iasă emotico(co)nu’) cela dând din buze, nu îţi vine să continui cu „dilal”?
ApreciazăApreciază
Sincer, nu! 😆 Nu e una dintre poveştile care mă obsedează. La început a fost o simplă trăznaie care se numea „Curăţând oraşul” – de-aia au personajele nume de detergenţi întoarse pe dos 😛
ApreciazăApreciază
SF, SF, da’ și romantică, după cum văd. Dă-i ‘nainte, că zici bine !
Zi frumoasă, Vero, și pupici în creștet lui Grișka !
ApreciazăApreciază
Mulţumesc!
O zi frumoasă îţi doresc şi eu, Zina!
ApreciazăApreciază
Oricât de îndepărtat şi paralel ar fi Universul în care se petrece povestea, dacă lacrimile sunt ude şi sărate, povestea e valabilă peste tot. Chiar şi aici, la noi. 🙂
ApreciazăApreciază
Ude am spus deja că sunt. Cu prima ocazie le pun şi sare! 😀
ApreciazăApreciază
Pingback: UN MOTAN FILOSOF – 6. Prieten adevarat ? | Zinnaida
Pingback: AI alias IA şi duzina de cuvinte impuse | VERONICISME