Pe mine cine mă opreşte?

Dacă mă gândesc bine, cred că mi-am pus întotdeauna întrebarea asta – şi am acţionat în consecinţă.

Pe mine cine mă opreşte să scriu poezii? (Şi de-astea încă mai… comit.)

Pe mine cine mă opreşte să merg cu tramvaiul fără să iau bilet? „Vai, Veronica!” a zis mama, pe ton care te făcea să preferi o palmă, când i-am povestit „isprava”. Şi urmarea a fost că am mai mers fără bilet şi altă dată, dar n-am mai povestit acasă😛

Pe mine cine mă opreşte să-mi pun mâna pe andrele şi să-mi fac singură pulovere, căciuliţe şi rochii? Şi ciorapi? Pe andrele circulare, nu prin procedeul clasic? (Acum nu mai tricotez, acum traduc.)

Pe mine cine mă opreşte să zic că n-am învăţat şi gata? Că tot nu-mi trebuie chimia pentru admiterea la facultate.

Pe mine cine mă opreşte să-i spun profesoarei de română că nu mă duc la olimpiadă – fiindcă eu dau la politehnică şi n-am nevoie de română, ci de matematică? Şi cred că am spus-o foarte brutal, şi mi-a părut imediat rău, pentru că eram una dintre elevele ei preferate şi pentru că femeia aia cumsecade stătea chiar lângă banca mea când i-am trântit răspunsul, aşa că i-am putut vedea ochii umezindu-se pentru o clipă… Dar la olimpiadă tot nu m-am dus.

Pe mine cine mă opreşte să dau biletul înapoi la examen şi să-mi las o restanţă?

Pe mine cine mă opreşte să-mi fac fiţuici şi să le folosesc?

Dacă tot mi-am luat maşină de cusut, pe mine cine mă opreşte să-mi croiesc şi să-mi cos singură bluze fuste, rochii, pantaloni, costume de baie? (Acum nu mai lucrez, acum traduc – şi mă rog de Gheo să-mi schimbe câte un fermoar sau să-mi scurteze câte o pereche de pantaloni, cumpăraţi de gata).

Pe mine cine mă opreşte să fac covoare persane, lucrate manual, evident? Am învăţat de la mătuşa Pia şi am făcut, ei, nu covoare, ci… covoraşe. Nu numai eu, ci şi Gheo! Am vrut să le vindem în consignaţii, cred că prin ’91 sau ’92, dar nu s-a găsit nimeni care să plătească cât voiam noi, deşi nu era cine ştie ce.  Aşa că le-am dat cadou😛 Ne-au mai rămas trei, printre care primul şi ultimul dintre cele lucrate de mine. Primul, cel albastru, stă atârnat pe perete din hol. Pe ultimul – abandonat de mine şi încheiat de mătuşa Pia, prin reducere la jumătate din lungimea proiectată – doarme Grişka.

 

Pe celălalt, mai mare, pe care nici nu mai ştiu dacă l-am lucrat eu sau Gheo, doarme tot Grişka, pe balcon.

covorashe 003

(Cred că aţi dedus deja că nici cu aşa ceva nu mă mai ocup – după cum nu se mai ocupă nici Gheo, iar eu una am şi uitat cum se face.)

Pe mine cine mă opreşte să-nvăţ să proiectez în autoCAD, deşi la cursuri fabrica i-a trimis pe alţii? Şi am învăţat – mult mai bine decât ăia care au fost la cursuri, dintre care unii au rămas mai departe cu nasurile în planşetele lor, până când au fost daţi afară sau au plecat singuri. (Nici autoCAD-ul nu-l mai folosesc de când m-am lăsat şi eu de serviciu.)

Pe mine cine să opreşte să-nvăţ să lucrez în  programele din Microsoft Office? Şi cine mă opreşte să-mi fac propriile mele macrocomenzi? Cine mă opreşte să-nvăţ să fac baze de date în Access, şi să le fac să lucreze aşa cum vreau eu? Când fabrica a încăput, prin mijloace relativ dubioase (după cum e moda în ţara asta),  pe mâna unui patron unic şi personalul fost redus la o treime – sau poate chiar la un sfert – am rămas acolo fiindcă m-am băgat să fac prima mea bază de date mai dificilă, încă folosită şi acum (după mai bine de 10 ani)  la contabilitate, pentru codificarea produselor noi, în aşa fel încât codurile să nu se repete şi să poată fi identificate şi eliminate suprapunerile din vremea când nu se folosea. Gheo – care pe atunci habar n-avea să lucreze în Access – susţine că treaba ar fi ieşit mult mai bună dacă aş fi ţinut cont de sugestiile lui, şi poate că are dreptate. Dar lucrul în echipă nu e punctul meu forte😛 (Nici baze de date nu mai fac – deşi mi-ar trebuit una,  cu evidenţa traducerilor, a plăţilor şi, mai ales, a datornicilor :P)

Pe mine cine mă opreşte să adopt o pisică de pripas? Gheo m-a oprit de câteva ori – pe motiv că o pisică ţinută în apartament şi lăsată singură mai bine de juma’ de zi e chinuită. Dar ăsta e fost norocul lui Grişka – în momentul când a apărut el, locul era liber.

Pe mine cine mă opreşte să scriu poveşti SF? Să le trimit la concursuri şi la reviste? Recunosc că aici m-a îmboldit Gheo, deşi nu credea c-o să fac vreo brânză – a vrut doar să mă scoată dintr-o criză de depresie.

Pe mine cine mă opreşte să traduc cărţi? Şi scrie aici cum am ajuns s-o fac.

Pe mine cine mă opreşte să-mi fac un blog? Şi cine mă opreşte să-mi fac mai multe?

Pe mine cine mă opreşte să mă las de serviciu şi mă ţin numai de traduceri? Şi am făcut-o – la 1 martie tocmai s-au împlinit cinci ani de atunci – şi încă mai reuşesc să trăiesc  asta.

Pe mine cine mă opreşte să scriu un text cu 12 cuvinte impuse? Şi, în aceeaşi zi, încă unul, pe blogul motanului?

Pe mine cine mă opreşte să întrerup câteva ore tradusul ca să-mi transform ideea venită pe neaşteptate într-o poveste – cerută în repetate rânduri (ei, adică numai de vreo 3 ori – maxim 4 ) pentru ultima antologie plănuită – deocamdată! – de Moshul SF?

Şi, mai nou, pe mine cine mă opreşte să folosesc un început de poveste (întâmplător tangent la temă) ca să-mi bag – aşa, în trecere – nasul şi pe la Blogal Initiative?

Şi, poate, ar mai fi şi altele de spus, dar mă opresc (continuarea acestei înşiruiri mă opreşte să mă apuc de tradus)😆

Trebuie să mai adaug doar că şi Grişka acţionează după aceeaşi deviză: Pe mine cine mă opreşte să mă tolănesc lângă laptop?

Şi cine mă opreşte să mă urc pe tastatură?

P.S. Pe mine cine mă opreşte s-o las mai moale cu blogăritul? Ticneala cronică, evident! Dar mai încerc. Sper că, pentru vreo lună, voi reuşi să lipsesc din blogosferă – sau să apar cât mai rar…

Dacă sunteţi curioşi să aflaţi ce şi de la ce îi opreşte pe alţii, mergeţi în vizită la psi – şi nu uitaţi că e pe-acolo şi un tabel.

About Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
Acest articol a fost publicat în amintiri, de pe blogurile mele, despre lume şi viaţă :P, despre mine, Traduceri, traducatori, etc și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

30 de răspunsuri la Pe mine cine mă opreşte?

  1. Pingback: Pe mine cine mă opreşte? | Tiberiuorasanu's Blog

  2. Lotus spune:

    Uneori, sau poate mai tot timpul, noi suntem cei care ne oprim.🙂

    Apreciază

  3. Pingback: Părerea unui blog de 2.613 USD despre ce ne opreşte să … | Gară pentru doi

  4. psi spune:

    să ştii că ieri, la târgul de carte, iarăşi am spus cu glas tare, privind jocurile foamei: „asta e traducerea tuşei vero!” nu m-a oprit nimeni, dar am reuşit să-i fac pe câţiva curioşi.
    traducerile tale erau în stand, dar cartea ta nu. şi eu zic că ar fi trebuit.

    Apreciază

  5. dordefemeie spune:

    dar la cate ai invatat sa faci ar fi si pacat sa te opreasca cineva….🙂

    Apreciază

  6. Mie mi-e limpede: nu te poate opri nimeni😆 Şi l-ai virusat şi pe Grişka😛

    Apreciază

  7. abisurile spune:

    Eu sunt de parere ca este o intrebare retorica care nu are nevoie de raspuns , motive ar fi multe, ideea de baza este insa tocmai aceea de A NU CAUTA MOTIVE ci de a face, pur si simplu.

    Apreciază

    • Vero spune:

      Da, aşa e. E o întrebare retorică… dacă ţi-o pui când te hotărăşti să faci ceva, şi atunci fapta e singurul răspuns, şi se traduce printr-un singur cuvânt: NIMENI.
      Iar dacă ţi-o pui pentru a căuta motive, atunci nu cauţi motive pentru a face, ci pentru a nu face🙂

      Apreciază

  8. Cuvânta spune:

    Eu as citi mai multe despre blogal initiative inainte sa ma bag cu capul in traista. In rest, felicitarile mele, nu stiu daca voi trai vreodata din freelancing.

    Apreciază

    • Vero spune:

      Mulţumesc pentru felicitări🙂
      Cât despre blogal initiative, probabil că asta va fi singura noastră tangenţă, nu mi-am făcut cont la ei, nu m-am înscris în campionatul lor – sau cum se cheamă. Pentru simplul motiv că n-am timp pentru aşa ceva – după cum nici să citesc mai multe despre această… iniţiativă n-am avut timp.

      Apreciază

  9. roxdumitrache spune:

    Concluzia: eşte de neoprit!

    Apreciază

  10. Carmen Pricop spune:

    De câte ori trec prin Mall-urile din Iaşi, pe lângă standurile Nemirei, îţi văd cartea. Şi parcă aş mai lua-o încă o dată acasă. Din scris chiar să nu te opreşti vreodată!🙂

    Apreciază

  11. almanahe spune:

    Pe Grişka îl opreşte aparatul foto! Şi pe tine, dacă te-ar prinde pe lăbuţă…pe picior greşit!🙂

    Apreciază

  12. SimonaR spune:

    Nu are cine să te oprească, sunt convinsă de asta!

    Apreciază

  13. Pingback: Pe mine cine mă opreşte să … gândesc singură? « Dictatura justitiei

  14. Dar pe tine nu te mai oprește nimeni ?😆

    Apreciază

  15. Pingback: Planuri de viitor | VERONICISME

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s