Cuvinte din trecut – 8 iulie 2007

– preluat de aici

Când oamenii mă dezamăgesc, mă consolez luând în braţe motanul, care toarce şi îmi linge degetele. Habar n-am de ce îmi linge degetele, dar e clar că îi place s-o facă.
Habar n-am de ce mă mai dezamăgesc oamenii. La vârsta asta, ar trebui să ştiu la ce să mă aştept, dar continui să mă entuziasmez, să sper – până când mă dezumflu brusc, ca un balon spart, şi ajung să adorm cu ochii în lacrimi. Ar trebui să-mi aduc aminte de nişte versuri care circulau din vremea studenţiei mele – „dragi oameni şi vecini din sat / viaţa asta-i un căcat” – şi să privesc lumea ca atare.
Oare am îmbătrânit degeaba? 😛

Anunțuri

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
Acest articol a fost publicat în de-ale mele, despre lume şi viaţă :P, nemulţumiri și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Cuvinte din trecut – 8 iulie 2007

  1. Pingback: FEMEI IN OGLINDA 10 - Femeie privindu-se in oglinda de Hokusai

Comentariile sunt închise.