Vreau s-o răresc simţitor cu blogăritul, cu facebook-ul… Să mă ocărâţi (vă rog!) dacă mă mai vedeţi pe net tot aşa des ca acum! 🙂
Nu vreau să-mi şterg nici blogurile, nici contul de pe FB; ar fi ca şi cum mi-aş arunca timpul la gunoi. Sper să mă pot abţine pur şi simplu, măcar pentru o vreme – care să nu se rezume la numai o zi, o săptămână sau o lună… 😛
Fiindcă la orizont se profilează o nouă serie de traduceri şi fiindcă vreau totuşi să-ncerc să scriu un roman, cât nu-s încă prea bătrână… 🙂
Succes! Mi-a venit o idee similara dar mi-e inca lene, si oricum nu am idei 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, asemenea! 🙂
ApreciazăApreciază
draga Vero… ai sa ne lipsesti, asta e clar! dar daca promiti ca in curand vom putea citi un roman, atunci merita sa te asteptam aici, cuminti. Pupici
ApreciazăApreciază
N-o să dispar cu totul; o să apar mai rar.
Pupici 🙂
ApreciazăApreciază
Veronică, scrie romanu’ la vedere…dă-ne firimituri, da’ fă-o-n văzu’ nostru chior, bine? 😉
ApreciazăApreciază
😀
Da, nu e o idee rea 🙂 Dar trebuie să mă hotărăsc mai întâi ce scriu. Deocamdată mă bate gândul să-l continui pe ăsta; sau poate să-l termin pe cel început pe blogul ascuns.
ApreciazăApreciază
Dacti a şi uitat că există feisbuc. Da’ ţăcăne tot timpul la tastatură, după cum îi zice şi numele…
ApreciazăApreciază
O bilă albă pentru Dacti! Sau chiar mai multe!
ApreciazăApreciază