CÂRŢULIILE MELE CU POVESTIRI
PAVCON
PAVCON
NEMIRA
ÎNCEPUTURI DE ROMAN
Comentarii recente:
Mama
Pentru alte psi-luneli, mergeţi la psi!
Acest articol a fost publicat în amintiri, de-ale mele, despre lume şi viaţă :P și etichetat amintiri, fotografii, mama, psi-luneli. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.
VERONICISME 
Aveau un parfum al lor fotografiile, retuşate, cu contururi întărite, făceau personajul strălucitor ca şi cum ar fi fost vedetă de film. De aceea doamenle şi domnii se îmbrăcau frumos, mergeau la coafor sau la frizer şi îşi înrămau pozele în care rămân mereu tineri şi nemuritori.
ApreciazăApreciază
E mama dintr-un timp în care nu-mi era mamă, dintr-un timp în care nu-mi aparţinea, dintr-un timp în care eu nu existam, poate, nici măcar în visele ei…
Pozele astea m-au fascinat întotdeauna – sunt poze din viaţa necunoscută a mamei…
ApreciazăApreciază
Frumoase aduceri aminte! Chiar de sunt in alb-negru! O saptamana cum ti-o doresti,Vero! Salutari detectivului Griska! :))
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, Viru-Sake! Şi Grişka te salută, şi-ţi dorim amândoi o săptămână pe pofta inimii!
ApreciazăApreciază
Pingback: Mama « Tiberiuorasanu's Blog
Pingback: Provocarea- Mama… « Cățărătorii
Pingback: Mama « irealia
mi-ai amintit de o poză a bunicii mele care are aproape un secol… bunica , pe când era un pui de om, cu maica şi fraţii ei… 🙂
ApreciazăApreciază
Mă bucur… Fotografiile vechi au farmecul lor aparte, cu atât mai puternic cu cât sunt mai vechi 🙂
ApreciazăApreciază
mi-a fost promisă de bunica mie… s-o am amintire din acele vremuri. deocamdată e în albumul ei, dar va fi cândva a mea. sper cât mai târziu….
ApreciazăApreciază
Să dea Dumnezeu să fie cât mai târziu!
ApreciazăApreciază
Pingback: Mama voastră de borfași, voi sunteți mândria țării ! « Dictatura justitiei
Ce frumoasa era…
ApreciazăApreciază
Da, şi avea maai ales ochi foarte frumoşi, albaştri, amănunt care nu se vede în fotografiile alb-negru.
ApreciazăApreciază
Frumoase fotografii și valoroase . Peste ceva ani nimeni nu-și va aminti cum erau unele odată.
ApreciazăApreciază
De-asta m-am gândit şi eu să le scanez. Deja au început să se degradeze, după cum se vede…
ApreciazăApreciază
Frumoase fotografii. ” mama dintr-un timp în care nu-mi era mamă, dintr-un timp în care nu-mi aparţinea”. Mi-a placut asta. Cred ca pe mama ne-o asumam chiar si din acel timp in care noi nu existam inca. Si eu ma gandeam de multe ori cum era mama in copilarie. Si cand ma uit la fetele oamenilor in varsta incerc sa mi-i imaginez in copilarie. Mi-ai oferit subiectul unei postari. 🙂
ApreciazăApreciază
Şi eu încerc să mi-i imaginez pe oamenii în vârstă când erau copii 🙂
Şi mă bucur că ţi-am oferit subiect pentru o postare 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: O floare pentru Sonia « Fata din vis
Mi-ai adus aminte că am şi eu un sertar plin cu astfel de poze. O să le caut…
ApreciazăApreciază
Şi eu trebuie să mai caut şi să mai scanez şi altele, cred că se păstrează mai bine.
ApreciazăApreciază
imi plac fotografiile veci, nustiu cum sa spun dar parca vin cu o istorie al lor cu povestea lor cu tot…
ce frumoasa era! …ti-am mai spus imi pare, dar nu ma pot abtine…
ApreciazăApreciază
Mulţumesc!
Şi ai dreptate în privinţa fotografiilor vechi, sau cel puţin la fel mi se pare şi mie 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Durerea mamei « Almanahe
am şi eu o poză cu mama mică(singura poză, de altfel) în care avea 5-6 ani, dar e mult mai deteriorată; am găsit-o pe la bunică-mea prin pod; în rest, în toate fotografiile, pe care le păstrez cu sfinţenie, e adolescentă, având mereu grija fratelui şi surorii ei(mai mici amândoi).
ApreciazăApreciază
Eu am – aveam – o poză cu mama şi mai mică, împreună cu surorile ei şi cu părinţii lor (bunicii mei), dar nu reuşesc să mai dau de ea. Sper totuşi că n-am pierdut-o…
ApreciazăApreciază
Vero, ce frumoasă era mama ta ! Și eu am multe cu a mea. Printre ele una de când nu avea nici 18 ani. Ce îți trebuie ca să scanezi niște poze, poți să-mi spui ? Te rog !
ApreciazăApreciază
Nu-ţi trebuie decât un scanner, Zina. Şi computerul, bineînţeles. Eu am o imprimantă care e şi scanner, şi xerox. Cred că acum cam aşa sunt toate.
ApreciazăApreciază
Nici că se puteau fotografii mai frumoase.
Să ai o zi liniştită.
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, asemenea.
ApreciazăApreciază
Acelaşi parfum! În acelaşi gând!
O seară plăcută!
ApreciazăApreciază
O da – am văzut şi fotografia de pe blogul tău.
Mulţumesc, o seară plăcută şi ţie!
ApreciazăApreciază
Superbe fotografii!
Era atat de frumoasa … 🙂
Happy WW!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc! 🙂
Happy WW!
ApreciazăApreciază
fotografii sfinte! nepretuit de frumoase amintiri!
Minunata ideea postarii tale de astazi. Este comemorarea unei date anume, sau s-a întâmplat pur si simplu ca miercurea asta sa te gândesti la mama?
Primeste admiratia mea.
ApreciazăApreciază
Mulţumesc.
Mama a fost tema jocului de luni de la clubul psi. Şi m-am gândit că pentru asta sunt potrivite fotografiile. Iar odată ce am ajuns la fotografii, m-am gândit că sunt la fel de bine venite şi pentru miercurea fără cuvinte 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: “Creşteţi şi vă înmulţiţi” | VERONICISME
Pingback: Mama | irealia