Poate că sunt ţicnită, dar, ori de câte ori îmi apare o traducere, viaţa mi se pare mai frumoasă 😀
Volumul de faţă n-a ajuns încă în lăbuţele mele (cel mai mult îmi place când îi simt mirosul de carte nouă), dar sper că nu mai am mult de aşteptat…
Şi, apropo de aşteptare, Nemira are din partea mea o bilă albă pentru că timpul dintre predarea traducerii şi apariţia cărţii nu se lungeşte niciodată prea mult.
ţicnită ai fi dacă nu te-ai bucura! păi, e ca şi cum ai scris încă o carte nouă…ştii părerea mea despre traduceri; câteodată traducerea face ca autorul să fie de milioane, când era de vreo câteva sute de mii. :))
ApreciazăApreciază
Aşa e – numai că se poate şi viceversa! 😛
Plus că e nevoie şi de un redactor care să nu strice mai mult decât repară! Că, uite, eu una eram foarte mulţumită de următoarea frază: „Picioarele lui mi-au încadrat trupul când m-am încovrigat în jurul durerii fierbinţi din piept.” Numai că după mine a venit redactorul (nici nu ştiu cine e, că ăştia de la RAO nu se simt să-i treacă numele), care a zis: „Picioarele lui mi-au încadrat trupul când m-am încovrigat din pricina durerii năpraznice din piept.” Şi asta treacă meargă, dar ce spui de astălaltă, de aici?
ApreciazăApreciază