Nunta mută

V-aţi gândit vreodată că evenimentele la care nu aţi participat – pe care nu le-aţi văzut nici măcar filmate – sunt mute? Că, atunci când vă vin în minte, nu le puteţi asocia cu niciun sunet?

Ei bine, din acest punct de vedere (şi ţinând cont că momentele capturate pe pelicula fotografică nu poartă către noi niciun soi de zgomot), o nuntă de o importanţă crucială pentru existenţa mea e, pentru mine, o nuntă mută. Vorbesc despre nunta părinţilor mei!🙂

(Poate vă întrebaţi de ce n-am pus o poză cu mama în rochie de mireasă. N-a avut aşa ceva. Au făcut cununia religioasă acasă, după ce s-au întors de la Sfatul Popular al Raionului Stalin, şi a oficiat-o bunicul – tatăl mamei. Mi s-a povestit că, pe vremea aia, nunta la biserică era o bilă neagră la dosar.)

Aceasta a fost  psi-luneala mea de azi. Dacă sunteţi curioşi să mai citiţi şi altele, mergeţi la psi, unde găsiţi un tabel întreg!

About Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
Acest articol a fost publicat în amintiri, despre lume şi viaţă :P, despre mine și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

24 de răspunsuri la Nunta mută

  1. Pingback: Nunta mută. « Tiberiuorasanu's Blog

  2. psi spune:

    m-ai făcut să îmi amintesc de pozele vechi ale mamei… şi de poveştile nunţii lor.🙂

    Apreciază

    • Vero spune:

      În copilărie îmi plăceau grozav pozele vechi, petreceam ceasuri întregi uitându-mă la ele – şi cerând explicaţii despre ele. Cred că era modul meu de a călători în trecut🙂

      Apreciază

      • psi spune:

        mie îmi plac şi acum acele poze. are bunica mea o fotografie pe care mi-a promis că mi-o va lăsa mie… parcă e din alte lumi! undeva la începutul secolului trecut, bunica mea cu maica (mama ei) şi tot neamul… de câte ori o privesc, mă tulbur.

        Apreciază

  3. Eu am şi participat la o nuntă la care mirii au chemat preotul acasă.
    Mirele era prieten cu Garoafă din povestea mea, ceva activist de partid pe teme culturale🙂

    Apreciază

  4. Bună !
    Uitasem de acest fapt. Am fost furată de bunica, mama mamei, și botezată în ascuns pentru că celor din neamul tătălui le era teamă de urmări. Vremuri nesuferite!

    Apreciază

  5. Lolita spune:

    Fotografiile sunt mereu martori muti ai unor evenimente trecute si vorbesc totusi asa de graitor despre acei oameni si pasurile lor…
    Mi-am amintit si eu intamplarile povestite si traite de bunica mea… Multumesc pentru rememorare!

    Apreciază

  6. Pingback: Nuntă mută ? Deloc « Dictatura justitiei

  7. ch3815h spune:

    🙂 mute imaginile pline de realitatile atunciului se prezentifica ori de cate ori gandul le aduce in actualitate, diferit de fiecare data.🙂

    Apreciază

  8. Pingback: Nunta mută « Almanahe

  9. Pingback: Nuntă mută | Joramotive de sărit obstacole

  10. Pingback: Provocarea-Nunta mută « Cățărătorii

  11. almanahe spune:

    Bunică-mea are poză cu bunicul îmbrăcată-n mireasă, dar locuiau la ţară, nu erau orăşeni.
    Acum are 86 de ani şi e văduvă de 33. I-au rămas câteva fotografii cu el, dar nu îi duce dorul; nunţile pe-atunci, unele cel puţin, erau mute, bunică-mea zice că nu l-a luat din dragoste, ci c-„aşa s-a potrivit”. O să o deleg cândva pe Jora, să transpună în imagini grăitoare, mai pe larg, din poveştile pe care mi le depăna, cum altfel decât eu moţăind cu capul în poalele-i.

    Apreciază

    • Vero spune:

      Presupun că şi în oraşe făcea lumea nunţi şi la biserică – doar nu era un delict! Dar ai mei nu mai erau tocmai tineri când s-au căsătorit – tata avea 41 de ani şi mama 34 – şi probabil că nu-şi mai doreau niciun fel de probleme…

      Apreciază

  12. Carmen Pricop spune:

    Mi-ai adus aminte de fotografiile alb-negru cu nunta bunicilor… toată familia adunată, toţi îmbrăcaţi în costume populare… Şi, după ce bunicii ne părăsesc, privim chipurile din poză şi ne întrebăm cine-or fi… Poate că le mai ştim numele, dar i-am cunoscut bătrâni şi nu-i recunoaştem…
    E cu adevărat o nuntă mută…

    Apreciază

  13. Pingback: Lacătele nu sunt pentru hoţi!!! « CALEIDOSCOP DE HÂRTIE

  14. dana spune:

    M-a induiosat poza, mi-a adus aminte de un album cu poze sepia, cu bunici si parinti🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s