Poveste de Iubire…
Era cocon boieresc, un organism obţinut printr-o distilare îndelungată a sângelui, nedeprins să se descurce fără un puhoi de slugi. Avea cine să-i ţină oglinda în faţa ochilor când voia să se privească stând în vârful patului, cine să-i încălzească aşternuturile, aducându-le la temperatura trupului, cine să-i scoată oricât de multe bomboane din foiţele lor de staniol şi oricât de mulţi sâmburi din măsline, cine să-i întoarcă pagini după pagini când citea o carte, cine să-i pună plasturi pe cele mai neînsemnate zgârieturi… Şi a avut cine să-i şteargă fiecare lacrimă când plângea strângând în pumn cu şirag de mărgele, singurul obiect uitat de nevasta care-l părăsise după ce avusese cine s-o iubească în locul lui, cu toată vigoarea unui coate-goale deprins să se bizuie numai pe sine însuşi…
* * *
Oglinda Vrăjitoarei
A pus o droaie de slugi să frece oglinda, dându-i acel luciu trebuitor pentru o distilare desăvârşită a luminii – până la puritatea unor sâmburi de lacrimă încă neîncolţiţi în suflet –, şi abia apoi s-a dezghiocat din aşternuturi, a simţit temperatura camerei îmbrăţişând-o ca un cocon de mătase răcoroasă, a numărat treisprezece plasturi de gheaţă dantelată de pe ferestre, a-ntors treisprezece pagini din cartea cea mai veche, reamintindu-şi toate cele treisprezece descântece, şi a privit îndelung, neclintită, imaginea reflectată a trupului ei tânăr şi gol – pentru a sparge într-un târziu cu lovituri înverşunate de pumn cristalul, împestriţând cu mărgele de sânge strălucirea de staniol opac pe care-o căpătase în clipa când s-ar fi cuvenit să-i înfăţişeze ursitul…
-
***
CÂRŢULIILE MELE CU POVESTIRI
-
***
LOCUL MEU DE MUNCĂ
Versurile mele
-
***
ÎNCEPUTURI DE ROMAN
***
-
***
-
Alătură-te celorlalți 988 de abonați.
-
***
Comentarii recente:
Vero la Anoti M’Puri (Capitolul… carmentopa la Anoti M’Puri (Capitolul… Vero la De sezon sweet & salty la De sezon Vero la De sezon Vero la De sezon Suzana la De sezon -
***
Ce vă interesează?
Categorii
Arhive
Pingback: DUZINA DE CUVINTE Amalgam « Dictatura justitiei
Amândouă sunt la fel de minunate. Frumoase ! Mare talent ai !
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, Carmen 🙂
Mă bucur că ţi-au plăcut.
ApreciazăApreciază
păi şi eu ce mai spun, vero?
aveam treisprezece gânduri în pumn şi treisprezece fire de-argint mă legaseră, de mai bine de treisprezece luni eu ştiu… teribil îmi place cum înşiri duzinile.
şi când mi-e dor de ţaroz şi de soacră, întorc treisprezece pagini înapoi şi zâmbesc.
ApreciazăApreciază
Poate c-o să reiau şi Ţaroz-ul, şi soacra… Cine ştie? 🙂
ApreciazăApreciază
aşa, aşa… te mai momesc şi eu! 😀
ApreciazăApreciază
Pingback: Eunucul şi peruşul « Ioan Usca
să-i descântăm, să dăm în ei(precum în bobi), poate sare şi povestea din culcuş!
ApreciazăApreciază
Ea ar sări, sărmana, da’… n-are cine-o îmbrăca! 😛
ApreciazăApreciază
Grişka? 😉
nu croşetează e din blăniţa-i nimic, ni mic?
ApreciazăApreciază
Uite ce face Grişka:
Doarme pe pijamaua mea – cea mai recentă preferinţă în materie de culcuşuri! 🙂
ApreciazăApreciază
să se ia de codiţă cu Jora! :)) papa, apa, caca, pipi, lins, gudurat, somn! vreau să fiu pisicăăăă!
ApreciazăApreciază
Ai grijă ce-ţi doreşti! 😆
ApreciazăApreciază
Pingback: Ne m’oubliez mye « Almanahe's Weblog
Interesante…si inspirate ambele postari 🙂
Credeam ca numai eu am incercat reinvierea unor vremuri de mult apuse… si mi-era teama ca-mi va fi nepotrivita incercarea…
ApreciazăApreciază
Nicio încercare nu e nepotrivită. Tocmai asta e frumuseţea jocului – cel puţin din punctul meu de vedere 🙂
ApreciazăApreciază
şi din al meu, vero! imaginaţie la liber! 😀 că avem fiecare…din plin!
ApreciazăApreciază
Chiar aşa, psi, e un joc pentru oameni care au imaginaţie şi cărora le place să-i dea frâu liber 🙂
ApreciazăApreciază
sa ai o duminica minunata!
(http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2012/03/restante.html)
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, asemenea! 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Duzina de cuvinte – Test: Cum staţi cu imaginaţia? | Cioburi de chihlimbar
Pingback: Duzina de cuvinte-Fluturele « Cataratorii
Bine e sa fii cocon, trai pa vatrai! Somn usor lu Griska! :))
ApreciazăApreciază
De acord cu traiul pă vătrai! 😀
Grişka miaulţumeşte pentru urare 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: De Dragobete – Un soi de colaj cu dragoste | IUBIRI ÎNGHESUITE