Ce-am mai scris… prin vecini -2

De data asta e vorba despre revista Suspans, tot virtuală şi ea, unde mi-am spus părerea despre farmecul apelor mai tulburi ale lui Tim Powers.

Anunțuri

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
Acest articol a fost publicat în lumea cărţilor și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la Ce-am mai scris… prin vecini -2

  1. psi zice:

    harnică mai eşti, vero! 😀

    Apreciază

  2. Vero, nu trec foarte des pe bloguri pentru că timpul meu, aşa cum este drămuit, nu îmi permite mai mult oricât m-aş strădui. Dar atunci când ajung la tine, sincer, nu-mi vine să mai plec. Nu este o frază tip pe care să o folosesc drept scuză curtenitoare peste tot. Se poate verifica uşor!
    Azi am stat la tine pe blog cred că o oră şi jumătate şi asta spune mai mult decât un „mi-a plăcut”.
    Dacă îţi spun că îţi admir stilul în care scrii, probabil că nu este prima oară, dar cu riscul repetiţiei tot voi striga în gura maaaare: Verooooo! apucă-te de scris romane, că vei avea mare succes!!!

    Apreciază

    • Vero zice:

      Îţi mulţumesc mult pentru vizită, pentru comentarii şi pentru apreciere. În clipa asta chiar aveam nevoie să mi se spună ceva încurajator în sensul ăsta.
      Mi-am propus să-mi fac cât de curând timp pentru o încercare de roman – chiar dacă asta va însemna s-o răresc şi mai mult cu blogăritul. Însă principala problemă e că nu prea sunt în stare să scriu respectând un plan, şi pentru un roman aş zice eu că e musai nevoie unul. Dar, cine ştie, poate mi-o ieşi totuşi ceva! 🙂

      Apreciază

      • v zice:

        da’ ai încercat? să-ţi faci un plan? şi n-a mers? sau n-a mers să-ţi faci unul, in the first place?

        Apreciază

        • Vero zice:

          Cum să zic…şi una şi alta.
          Mi-am scris covârşitoarea majoritate a poveştilor fără să ştiu prea bine ce vreau de fapt să scriu. Mi-a venit în cap o idee mai mult sau mai puţin vagă, sau doar o simplă frază şi, pornind de la ea, am luat-o pe arătură, să văd dac-ajung undeva. Până şi cea mai lungă dintre poveştile mele publicate, Râpa Amăgirilor, mi-a ieşit tot aşa, spre marea mea surprindere!!!
          Dar Corespondent de Război, romanul al cărui început l-am pus aici, mai are vreo 2 capitole, care nici nu ştiu pe unde mai sunt, fiindcă nu mi-a plăcut încotro o apucasem. Aşa că am ajuns la concluzia că trebuie să-l las la odihnă până-i fac planul ăla – şi deocamdată ştiu doar cum vreau să se termine (chestie care nu e bătută-n cuie) şi cum (sau conform cărui principiu) se poartă războiul – singurul lucru sigur, fiindcă e de fapt ideea de la care am pornit.

          Apreciază

          • v zice:

            la roman e „cam musai” un plan, cel puţin asta-i experienţa mea, nu neapărat cea mai bună şi de urmat. dar faptul că ştii cum să se termine e foarte important şi-ţi va uşura mult schiţarea planului. după ce faci un plan general, poate te-ar ajuta să-l detaliezi pe scene (măcar parţial). după asta deja se cheamă c-ai făcut două treimi din muncă, mai vine elaborarea literară a fiecărei scene. zic şi io o variantă…

            Apreciază

  3. Pingback: Imoralitate cu aromă de cafea « • Gabriela Elena •

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s