Cuvinte din trecut – 8 august 2007

preluat de aici

Leapşa – de la Cătălin Sandu. Tema: există un film care să-mi reflecte viaţa?

Răspunsul: nu există.

Aş putea încheia însemnarea cu un „şi cu asta basta”. Presupun că n-ar fi tocmai frumos din partea mea, aşa că o să-ncerc să spun cum ar trebui să fie filmul ăla.

Primul episod s-ar putea numi Fetiţa cu Patru Mame. Mama, bunica, două matuşi fără copii. Există şi tata, ca personaj secundar. Fetiţa, singură la părinţi, copil răsfăţat, făcut în pragul bătrâneţii, e totuşi cuminte. N-are la activ decât o singură bătaie, încasată de la bunică, după ce i-a aruncat mileul la care lucra – cu ochelari cu tot – pe fereastră. Mai târziu, ehe, prin liceu, bunicii i se pare că restul familiei îi ocărăşte degeaba singura nepoată: „Săraca fetiţa asta, toţi o persecută!”

Episodul doi: Azi aici, mâine-n Focşani. Fetiţa termină facultatea în primul an în care nu se mai dau repartiţii în oraşele mari – şi pleacă la Focşani. Acolo îl gaseşte pe baiatul cu ochi verzi şi îi place să se joace cu buclele părului lui. Nici prin cap nu-i trece că o să vină o vreme când o să fie aproape chel şi cu puţinul păr rămas tuns perie! Îi place şi că o face să râdă, îi place că el pare să aibă răspunsuri pentru toate întrebările pe care şi le-a pus ea vreodată. Nunta „ca-n poveşti” se face în apartamentul mătuşilor. Lipseşte numai bunica, plecată, de vreo doi ani, într-o altă lume. Pe urmă încep „plimbările”: un weekend la părinţii ei, unul la părinţii lui, unul în Foşani – cu nervii de rigoare ori de câte ori duminicile lucrătoare strică programul.

Episodul trei: Că nu e om să nu fi scris în viaţa lui o… povestire SF.  Fetiţa – acum tuşa Vero, cum a botezat-o o altă copiliţă, odrasla unui văr – se apucă de scris. Băiatul – poreclit Gheo în blogul ăsta – o îndeamnă s-o facă, fiindcă ea se tot plânge că nu e bună de nimic. Ia premiu la un concurs şi îi mai vine inima la loc. Continuă să scrie, atâta timp cât sunt concursuri şi tot felul de reviste SF. Atacă şi o traducere, o povestire pentru almanahul Anticipaţia. Vrea să scrie un roman şi începe mai multe, fără să sară mai încolo de primul capitol.

 Episodul patru: Pisica lângă Laptop-ul Fierbinte.  Tuşa Vero se apucă de tradus, în urma unei întrebări puse mai degrabă într-o doară. După care adună de pe drumuri un pisoi speriat, cu ochi frumoşi. Îşi face program redus la serviciu, oricum ingineria nu i-a plăcut niciodată – şi stă mai mult pe acasă. Şi filmul începe să semene cu al lui Mircea Pricăjan: laptop, pisică dormind alături de el, pe aceeaşi măsuţă pliantă, Gheo venind acasă pe la ora cinci (motanul îl simte de cum se aude uşa liftului), ca să se instaleze apoi (după un „aţipel”) în faţa calculatorului mai vechi, retragerea în dormitor abia după miezul nopţii…

…

Alte „cuvinte din trecut” găsiţi la: psi, tibi, lotusull, dagatha, altcersenin, cita, dictaturajustiţiei,  iar link-urile din textul meu de mai sus  conduc către alte cuvinte din trecut 🙂

P.S. Nu mi-o luaţi în nume de rău dacă nu răspund (sau răspund cu întârziere) la comentarii şi nu comentez pe alte bloguri – aici e criză de timp!

Publicitate