Cuvinte din trecut – actualizate

Pentru că s-a nimerit să descopăr tocmai astăzi că un secret nu mai e secret, am revenit la nişte cuvinte din trecutul recent, adică am actualizat articolul Primit de tradus – deocamdată nu spun ce!, precizând că misterioasa carte pe care am tradus-o în vara abia încheiată pentru Voyager Premiun Books este On Stranger Tides de Tim Powers, a cărei ediţie în limba română va purta, după cum am aflat azi de pe site-ul editurii, titlul filmului pe care l-a inspirat: Pe ape şi mai tulburi.

Cu această ocazie, vă invit să priviţi imaginile câtorva coperte ale diverselor ediţii ale cărţii şi să citiţi un scurt fragment din versiunea în limba română a acestui roman pe care l-am tradus cu plăcere şi pe care vi-l recomand cu căldură. Aş zice că e o carte pe care o s-o savuraţi chiar dacă nu sunteţi fan SF&F&H.

Apa tremura ca jeleul, aerul era plin de aburi şi de fărâme de verdeaţă, scuturată evident din copaci. Structura bărcii părea să se modifice sub picioarele lui Shandy, să devină mai flexibilă, şi când se uită în jos văzu că scândurile erau acum ramuri netăiate, din care creşteau frunze strălucitoare, verzi. Se mişcau, creşteau sub ochii lui, le simţea agitându-i-se sub cizme. Pe antebraţul lui gol era un mănunchi de alge umede; când încercă să-l măture cu mâna cealaltă, se agăţă de el cu un capăt, iar când îl înşfăcă de capătul liber şi trase, văzu că-l scotea pur şi simplu tot mai mult dintr-o gaură din propriul său braţ şi simţi că şi-l smucea tocmai din umăr. Îi dădu imediat drumul, apoi zări micile lăstare verzi care-i ieşeau dureros de sub unghii. Se uită peste umăr, la Davies; ceafa piratului era o masă de flori şi pălăria îi era împinsă într-o parte de altele, care se deschideau chiar sub privirile lui Shandy. În umbra lui Davies, o zări pe Beth tresăltând în strânsoarea metamorfozei vegetale, se cutremură şi se uită dincolo de ea, către a treia barcă.

– Aruncaţi-i… pe cineva, urlă Hurwood, în timp ce din gât începeau să-i iasă lujeri verzi, răsucindu-se pe măsură ce se înălţau.

– Pe Bonnett, orăcăi Friend. Mâinile lui dolofane nu mai erau acum decât nişte noduri ale trunchiurilor de copaci ce-i porneau din şolduri, trecând prin suporturile vâslelor şi prelungindu-se în lateral, în apă. Daţi-i-l creaturii pe Bonnett.

Barbă Neagră îşi înălţă faţa, care nu mai era decât o orhidee imensă, nedesfăcută. Staminele se contorsionară spasmodic şi o voce şuieră:

– Da. Pe Bonnett.

Davies încuviinţă dând din capul-buchet.

Shandy simţi apă rece curgându-i printre degetele picioarelor şi-şi dădu seama că labele acestora i se preschimbaseră în rădăcini şi trecuseră prin coca bărcii. Însă descoperi că nu se putea convinge să schiţeze un gest aprobator.

– Nu, şopti, prin gâtlejul invadat de trestii răsucite. Nu pot. Ce, pe tine… te-am dat… pe mâna Marinei Militare?

Lui Davies îi căzură umerii.

– Luate-ar naiba, Jack, fluieră el.

Shandy se uită din nou în a treia barcă. Leo Friend era un trunchi gros şi umed, cu ramuri ca picioarele de păianjeni îndreptându-se în toate direcţiile. O creatură ca un trunchi de chiparos năpădit de ciuperci părea să fie Stede Bonnett, iar Hurwood, care nu mai putea să vorbească, nu mai era decât un mănunchi gros de ferigi ce se zbăteau furioase, parcă în bătaia unui vânt puternic.

Davies se trudea să vâslească, dar barca lor se făcea bucăţi cu mai multă repeziciune decât celelalte două şi se scufundase deja aproape până la copastie. Shandy se gândi că poate Davies mai avea încă timp să lase vâslele, să aştepte trecerea bărcii lui Hurwood, purtată de curent, pe lângă ei, să-l smulgă pe Bonnett din rădăcini şi să-l arunce în apă. După primirea unui asemenea tribut, creatura i-ar fi lăsat, poate, pe ceilalţi să plece… dar se părea că el însuşi îl convinsese pe Davies să renunţe la o astfel de acţiune.

Pe urmă Davies se împinse în sus şi dădu drumul vâslelor.

Are de gând s-o facă, se gândi Shandy. Nu e corect, Phil, nu-mi place, dar grăbeşte-te, pentru numele lui Dumnezeu.

Provocaţi fiind (la sugestia lui Tiberiu), din trecut au mai spicuit:
psi, Tiberiu, dagatha, Grişka, Sara, dictaturajustiţiei, BlueRiver

Publicitate