Nu le am cu limba italiană, nu ştiu cât de bine am nimerit-o cu titlul, dar să trecem la subiect, adică să luăm prima frază din romanul Gheaţa de Foc (Fire Ice) de Clive Cussler & Paul Kemprecos.
– în engleză:
The dense fog rolled into the harbor late in the afternoon, nudged by a sudden change in wind direction.
– în traducerea mea:
Ceaţa deasă se rostogoli în port către seară, înghiontită de o schimbare neaşteptată a direcţiei vântului.
– în versiunea tipărită:
În târziul după-amiezii, ceaţa deasă se rostogoli în port către seară, înghiontită de o schimbare neaşteptată a direcţiei vântului.
Presupun că redactorul a vrut să facă traducerea mai poetică şi să respecte cu fidelitate originalul, numai că a uitat să-l şteargă pe „către seară”! 😛
VERONICISME 
Pingback: Trafic cu Hituri (runda 62) « Teo Negură
Sau a folosit un translator electronic la care a mai facut adaugiri?
ApreciazăApreciază
🙂 „Târziul după-amiezii” te poate duce cu gândul şi la un translator electronic, dar eu zic că aici e vorba doar de un tip (am înţeles că e un bărbat, dar nu sunt sigură – colaborarea traducător-redactor e inexistentă, ceea ce mi se pare total aiurea) pe care, cum se spune, îl chinuie talentul – dar nu şi meticulozitatea. Şi, ca urmare, cartea debutează cu un drăguţ de pleonasm, apărut sub semnătura mea, deşi nu-mi aparţine. Sper să nu mai fie şi altele (n-am nici timp, nici chef să recitesc traducerea, în versiunea tipărită, din scoarţă-n scoarţă).
ApreciazăApreciază
Da, mi se pare cea mai aiurea chestie la RAO – sa nu treaca redactorul pe pagina de copyright. Este, probabil, singura editura mare care nu procedeaza asa. Lasand la o parte faptul ca dupa ce predam traducerile, nu exista niciun fel de colaborare. Eu cred ca cel mai bine ar fi sa ni se dea si noua, traducatorilor, PDF-ul final care urmeaza sa intre tipar, sa mai aruncam si noi un ochi peste el, poate mai zarim greseli, chestii ce au fost modificate si nu trebuia etc. Ma rog, vise…
ApreciazăApreciază
Nu sunt chiar vise, eu chiar aşa am lucrat la început, când luam traducerile de la RAO prin intermediul lui Vlad T. Popescu (contractele mele erau cu firma lui). Îmi trimitea întotdeauna (în fine, cu rare excepţii, când era presat de timp) textul redactat, ca să-l citesc şi să mai fac eventuale modificări – şi abia apoi îl trimitea la RAO, sub forma pentru tipar.
ApreciazăApreciază
Tushica esti norocoasa, ai gasit un redactor care este poet , io stiu vreo citiva care sunt certati cu limba romana, iaca ase ca da bine si salaru’ merge, ca d’ai dracu! 🙂
ApreciazăApreciază
O fi poet, dar e-un poet distrat
Şi-n loc să dreagă, uite c-a stricat!
ApreciazăApreciază
Eu nu stiu cum functioneaza treaba asta cu traducerile, observ ca a reformulat (prost, asta e alta discutie) ceea ce tu exprimasei foarte clar. Nu prea inteleg care este scopul…
ApreciazăApreciază
De la editură mi s-a spus că e un redactor care „nu poate fi convins să nu intervină excesiv în text” – dar problema o să dispară, fiindcă o să plece de la ei 😛
Normal ar fi să modifice numai în cazul când traducerea e greşită sau nu sună bine.
ApreciazăApreciază
Umberto Eco: „Noi, redactorii de carte, n-ar trebui să fim îngropaţi în pământ sfinţit…”
ApreciazăApreciază
😆
ApreciazăApreciază
Pingback: Debandada din ortografie | VERONICISME
Mie imi place cand publici genul asta de exemple, cel putin asa aflu si eu ca uneori nu traducatorul e de vina atunci cand citesc de doua ori o fraza ca sa pricep ceva si sfarsesc cautand originalul ca sa ma lamuresc daca e cartea de vina ca nu-mi place sau traducerea 😀
ApreciazăApreciază
Peste exemplul ăsta am dat fiindcă era chiar la început – n-am niciodată nici timp, nici răbdare să-mi recitesc traducerile în versiunea tipărită.
Dar, răsfoind, am constatat că există o serie de redactorii pe care, cum s-ar zice, „îi chinuie talentul” , ţin neapărat să-ţi înlocuiască ţie cuvintele cu sinonime – adică de ce să lase „superb” dacă lui îi place mai mult „splendid”, sau viceversa? Iar alţii, dimpotrivă, citesc probabil câteva pagini, trag concluzia că traducătorul e bun şi nu mai verifică restul. Aşa se face pesemne că, într-o carte, am scris din greşeală „blog” în loc de „glob”, şi „blog” a rămas, n-a băgat de seamă nici redactorul, nici corectorul! 😛
ApreciazăApreciază
Pingback: Trec zilele-n goană – depresie | verojurnal
Pingback: Redattore traditore (2) | VERONICISME
Pingback: Guest post: Dialog cu toamna | VERONICISME