Am două rafturi noi (homemade) pentru cărţi. Sunt opera aceloraşi mâini care au făcut, cu vreo 15 ani în urmă, cele două tablouri (un original şi o reproducere) de deasupra. Nu e vorba de mâinile mele, dar am un soi de act de proprietate asupra lor: certificatul de căsătorie 😛
Bineînţeles că motanul Grişka a purces la inspecţia de rigoare; amănunte aici.

Completare (22.03.2011):
Văd că mai sunt şi alţii care şi-au făcut rafturi pentru cărţile traduse! 🙂
(Traducerile mele au umplut deja raftul de sus, dar am trişat niţel, am pus şi antologiile din care am tradus doar câteva poveşti!
Aş vrea să umplu măcar aceste două rafturi! 😆 )
45.700000
27.179722
Apreciază:
Apreciere Încarc...
Similare
Despre Vero
Îmi place să scriu, dar e mai uşor şi mai rentabil să traduc ce-au scris alţii.
Acest articol a fost publicat în
de-ale mele,
surprize plăcute și etichetat
cărţi,
noutăţi. Pune un semn de carte cu
legătura permanentă.
da unde e maestru grish? 😀 niciun raft nu e complet fără prezenţa sa… 😆
ApreciazăApreciază
Am făcut completarea necesară, cu trimitere la blogul sus-numitului maestru 🙂
ApreciazăApreciază
tocmai ce am văzut, vero. îl pupăm pe maestru, dar și pe tine. :))
ApreciazăApreciază
Pupăm şi noi. Maestrul mai şi toarce pe deasupra 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Noutăţuri :) « Mustăţi lungi, gheare lungi
să le ‘stăpîneşti’ voioasă 🙂
minunate-s şi bine mi-ar prinde şi mie că îmi pică-n cap unele ‘lucruri’ da…
ApreciazăApreciază
Mulţumesc 🙂
Îmi erau neapărat necesare, nu mai aveam unde pune cărţile…
ApreciazăApreciază
Arată foarte bine! Solide. Să le foloseşti cu bine! 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc! 🙂
ApreciazăApreciază
Hmm… ce idee bună… Parcă mi-aș pune și eu un raft de cărți mai lângă pat…
ApreciazăApreciază
🙂
ApreciazăApreciază
si mie îmi place! nu este doar practic, dar arata si foarte bine, iar tablourile completeaza bine peretele.
(am fost curioasa sa vad ce volume au avut onoarea pe noua etajera, dar fotografie nu se poate mari 😦 )
ApreciazăApreciază
Pe raftul de sus sunt cărţile traduse de mine, plus antologiile în care sunt şi povestiri traduse de mine.
Jos sunt mai ales cărţi de la editura Nemira, din diverse colecţii.
ApreciazăApreciază
Pingback: Un blog cu năbădăi
Buna, Vero, iata duzina mea de cuvinte:
http://mirelapete.dexign.ro/2011/02/licita%C8%9Bia-din-seria-duzina-de-cuvinte/
Zi frumoasa, pupam Griskut! 🙂
ApreciazăApreciază
Văzut, citit, plăcut! 🙂
Zi frumoasă şi ţie – Grişkuţ toarce încântat şi visează la Serafina! 🙂
ApreciazăApreciază
Oare Grişka nu încercat rezistenţa etajerei? Mâţa mea „Prinţesa”, albă cu urechiuţe şi codiţă roz, pufoasă şi ochi albaştri, mereu prezentă la calculator când îl deschid eu, s-a zburlit cu toată claia ei de blăniţă când a auzit că Frumosul Grişka visează doar la Serafina ! Rugăm pe Grişka să privească urgent şi pe malul Dunării unde miaună „ondulat” Prinţesa!
ApreciazăApreciază
Încă nu m-am urcat pe etajeră, nici eu nu ştiu de ce…
Da nu visez numai la Serafina, sunt un motan adevărat, visez toate pisicuţele frumoase 🙂 O să vin în vizită pe blogul tău, să văd dacă ai poze cu Prinţesa. Deocamdată îi trimit un pupic pisicesc 🙂
ApreciazăApreciază
Arata foarte bine…trebuia un raft gol sa lasi pentru Grishka 😀
ApreciazăApreciază
🙂
Are raftul lui gol în altă parte… şi sertarul lui gol… şi un loc în dulap 😀
ApreciazăApreciază