Mănânc şi… traduc. Mănânc!

De când traduc în regim intensiv, mi-e foame tot timpul. Şi aş mânca mai ales dulciuri. Azi am îngurgitat patru eclere şi tare-mi pare rău că nu mai am încă unul! Da’ am ciocolată în frigider! 🙂
De cântărit nu m-am mai cântărit în ultima vreme, dar, ţinând cont că încap în continuare în propriile mele haine, care nici măcar n-au început să se rărească pe la cusături, aş zice că silueta mea – atâta câtă mi-a mai rămas :mrgreen: – nu e deocamdată în pericol…
Aş putea zice şi că mâncatul nu dăunează tradusului (şi reciproc 😛 ). Cât despre alte daune… om trăi ş-om vedea 🙂

Apropo de mâncare, acum douăzeci şi ceva de ani am plecat, ca de obicei, în concediu la mare, prin ONT. Mâncam la restaurantul hotelului şi ne serveau mereu aceeaşi chelneri, doi soţi din Ardeal. Tipul venea cu tava la masă şi ne punea felul doi în farfurie. O bucată de carne mai mare pentru bărbatu-meu (care, pe atunci, când nu începusem să cresc în lăţime, era aproape de două ori cât mine), una ceva mai mică pentru mine. Azi aşa, mâine aşa… Până când, într-o seară, după ce am avut impresia că tipul se îndepărtase destul de mult ca să nu mă audă, i-am spus jumătăţii mele conjugale, cu mai multă ciudă în glas decât aş fi vrut: „De ce-ţi dă ăsta mereu ţie bucata cea mai mare?” La care toată lumea a râs – stăteam la masă şi cu cumnatul meu şi cu soţia lui. Dar adevărata distracţie a fost a doua zi, la prânz, când chelnerul, care pasămite mă auzise totuşi exprimându-mi nemulţumirea, mi-a pus în farfurie cea mai mare bucată de carne din tavă, spunând: „Doamna-i mică, da mâncă mult!” 😆

Anunțuri

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
Acest articol a fost publicat în amintiri, de-ale mele și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la Mănânc şi… traduc. Mănânc!

  1. Diana Alzner zice:

    Vero, când lucram în grădină mi-era foame şi nu prea… Când pregăteam planurile de lecţii pentru a doua zi treceam prin chinuri cumplite: aveam poftă de ORICE. Mai ales dulciuri. Am aflat că activitatea intelectuală consumă foarte multe calorii şi asta m-a liniştit. 😀

    Apreciat de 1 persoană

  2. Pingback: Galileo Online » Intermeci (18)

  3. No, păi atunci, pofta bună şi spor la tradus. 🙂 Te sabotează creierul, vezi? 🙂

    Apreciază

  4. Pingback: Jocurile Foamei pe net | VERONICISME

  5. Dacă încă nu s-au „strâmtat” hainele, înseamnă că intr-adevăr efortul intelectual depus cere compensaţii dulci! Spor!

    Apreciat de 1 persoană

  6. Vienela zice:

    :)))))
    De cateva zile mananc si scriu. Mananc. Mananc cum nu am mai mancat din adolescenta, cand mama imi spunea sa ma mai opresc, ca mai e si maine o zi. Oricat as manca, tot imi este foame. Inclin sa cred ca e din cauza efortului intelectual… 😛

    Apreciat de 1 persoană

    • Vero zice:

      Păi… om trăi şi o vedea. 😆

      Eu, de când am scris articolul ăsta şi până acum, am ajuns să nu mai încap într-o serie de haine – în tinereţe îmi plăceau alea care „ţipau” pe mine, cum zicea mătuşă-mea. Se apucase de croitorie – pentru familie – după ce ieşise la pensie şi o băteam la cap până mi le făcea pe toate cât mai strâmte cu putinţă; şi cât mai scurte, înainte de a se renunţa (temporar) la minijup, motiv pentru care, în semn de protest, am făcut o pasiune (încă existentă) pentru pantaloni. Când s-a revenit la minijup (cur cu abajur, cum zicea tata), eram deja prea coaptă şi începusem să pun pe mine „cărniţă” în plus, aşa că nu l-am mai adoptat, le-am rămas fidelă pantalonilor 😀

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s