Am rezolvat problema cărţilor care nu vor să stea deschise. Am un suport – artizanal, opera năzdrăvanei mele jumătăţi conjugale, care meştereşte tot soiul de obiecte utile pentru mine şi pentru motanul nostru Grişka. Nu e foarte chipos (vorbesc despre suport, nu despre creatorul lui 😆 ), dar e foarte util.
PAVCON
PAVCON
NEMIRA
Câmpul alb, oile negre… VeroJurnal Eu despre mine – prin prisma lecturilor mele Ropot de secunde Idei înghesuite Mustăţi lungi, gheare lungi Chiţurina Din hăul gândirii VeroVers Vero-Viziuni Virtuale Vero Versiuni Micile mizerii Blogul motanului Grişka Iubiri înghesuite Multe şi mărunte CUM VĂ PLACE
PAVCON
PAVCON
PAVCON
TEXAROM
VREMEA
TRACUS ARTE
MILLENNIUM BOOKS
MILLENNIUM BOOKS
MILLENNIUM BOOKS
NEMIRA
NEMIRA
NEMIRA
PALADIN (ART)
NEMIRA
NEMIRA
PALADIN (ART)
CURTEA VECHE
LEDA
VOYAGER PREMIUM BOOKS
VOYAGER PREMIUM BOOKS
800 pagini standard
VERONICISME 
O! E super extra tare! 🙂 Aşa ceva îmi doream şi eu când citeam şi făceam conspecte în acelaşi timp. Şi mai visez la un pupitru pentru citit în pat… 🙂
ApreciazăApreciază
Eu aş vrea un soi de pupitru pe care să ţin laptop-ul când stau în pat. Cred că asta va fi următoarea comandă 😀
ApreciazăApreciază
Vero, eu am luat pentru asta o tăviţă cu picioare rabatabile care se foloseşte pentru micul dejun, am dat vreo 60 de lei pe ea la momentul achiziţiei. Încape numai bine un monstru cu ecran de 17″, dar numai el.
ApreciazăApreciază
Ideea e interesantă, dar poate reuşesc să obţin tot ceva făcut la „comandă specială”, cu suport pentru carte încorporat 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ia te uita ce-i duce pe unii mintea 😀
ApreciazăApreciază
Nevoia e de vină! 🙂
Şi nevasta năzuroasă a proiectantului 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
productie de serie ceva? serie mica macar? stiu eu pe cineva care-o sa-mi spuna „vezi? tu de ce nu-mi faci asa ceva?”
ApreciazăApreciază
Dacă e musai, se rezolvă. Aşteptăm comandă fermă 🙂
ApreciazăApreciază
Comandă fermăăăă!!! 🙂
ApreciazăApreciază
Se face, dar nu foarte repede, că meşterul lucrează printre picături 🙂
Dau de ştire când e gata – în cel mai rău caz îl aduc la târg. că sper să ajung pe-acolo de data asta 🙂
ApreciazăApreciază
No shit!!
Pardon, adică, pe bune?
ApreciazăApreciază
Da, de ce nu? 🙂
ApreciazăApreciază
Păi… nu că nu mi-ar da prin cap nişte motive pentru care nu, dar decît să le zic pe ele mai bine zic „mulţumesc frumos” şi „abia aştept să ne vedem!” 🙂
ApreciazăApreciază
🙂
Să ne vedem cu bine!
ApreciazăApreciază
Întrebari:
1. Cartea care este în suport este în engleză nu? Rezoluţia pozei nu mă ajută să-mi dau seama…
2. Dacă cartea este în engleză, este logic că traduceţi după ea, întrebarea mea ar fi: De unde sunteţi sigură că textul din carte este corect, este integral, că nu lipsesc fragmente, pagini etc? Probabil că folosiţi o versiune tipărită de un editor… care este posibil să fi omis unele pasaje.
Meteahna asta a fragmentelor/pasajelor lipsă este „tradiţie” de câteva decenii bune pe la noi, reeditările unor cărţi de pe la noi s-au făcut după aceste cărţi şi evident s-a perpetuat beleaua cu fragmentele. Editurile/editorii n-au făcut decât un copy-paste a acelor cărţi şi le-au reeditat. Uimitor nu?
3. Dacă există drepturi de traducere de la autor/scriitor, de ce nu folosiţi un text primit de la acesta? Aşa aveţi siguranţa integralitaţii textului.
ApreciazăApreciază
Ca să fiu sinceră, nu garantez că am înţeles ce vreţi să spuneţi 🙂
Dar răspunsul este că traduc folosind numai cărţi trimise de editura care deţine copyright-ul. Şi nu sunt cărţi editate la noi.
Tradusul nu e pentru mine un hobby, în sensul că nu traduc ce mi se năzare şi după ce nimeresc 😛 Mă apuc de tradus numai după ce am un contract şi numai după materiale trimise de editura cu care l-am încheiat.
ApreciazăApreciază
Multe cărţi au fost tipărite înainte de ’89, care din varii motive au fost cenzurate voit sau nu; reeditările de după ’90 nu au făcut decât să perpetueze aceste lipsuri de pasaje, fragmente, pagini şi chiar modificarea numelor personajelor şi a locurilor etc. Editorii noştrii nu au făcut decât să copie textul tradus anterior, ei nu s-au obosit să mai facă o traducere nouă aşa că au folosit aceeaşi traducere care are acele lipsuri de care vorbeam.
Chestia asta cu fragmentele lipsă se regăsesc şi la editorii de afară, deci nu e numai o meteahnă autohtonă. Uneori traducerile s-au făcut după aceste ediţii „de afară” care aveau aceste lipsuri.
Deci cam asta era nelămurirea mea…
Textul cu copyright pe care-l aveţi, cred că este în regulă, curiozitatea mea era legată de integralitatea textului. Să spunem ipotetic, că versiunea cu copyright are 3 propoziţii lipsă, aveţi cumva posibilitatea unei confruntări paralele cu textul/manuscrisul scriitorului?
Mulţumesc
ApreciazăApreciază
Obligaţia mea este să traduc textul trimis de editură. Verificarea integrităţii acestuia nu intră în atribuţiile mele. La urma urmelor, există nişte diviziuni ale muncii, nu? 😛
Vă sugerez să ridicaţi problema integrităţii şi a corectitudinii textelor după care se fac traducerile pe blogurle editurilor. Iată aici câteva adrese:
http://www.nemira.ro/blog/
http://www.ledabooks.ro/blog/
http://blog.raobooks.com/
http://uglybadbear.wordpress.com/
ApreciazăApreciază
cînd e vorba de traduceri, editorii nu lucrează cu autorii şi cu manuscrisele lor, ci numai cu exemplarele de tradus (tipărite sau în format electronic) pe care le primesc de la agenţi.
ApreciazăApreciază
Mulţumesc frumos pentru răspuns doamna Vero!
@ v
Din răspunsul doamnei Vero, este clar că lucrează cu materialele puse la dispoziţie de editor. Dacă în timpul traducerii unui dialog dintr-o carte, traducătorul observă că ceva nu se „leagă”, pare a lipsi ceva…, el nu are de unde să ştie dacă vina este a editorului care deţine dreptul de copyright, după care face traducerea, sau este „scăparea” scriitorului (şi scriitorii mai greşesc, nu?).
Concluzia este: cartea va ieşi tradusă EXACT la fel cu materialele puse la dispoziţie de editorul care a comandat traducerea. Adică poate să fie conformă cu manuscrisul scriitorului sau nu. Cel care traduce nu poate consulta decât eventual o altă ediţie publicată de alt editor sau în cel mai bun caz ia legătura cu editorul care a comandat traducerea; acesta la rândul lui va lua legătura cu cel de la care a cumpărat drepturile de copyright rugându-l să verifice problema… Chestia asta poate dura săptămâni bune, poate chiar luni, în funcţie de timpul şi cheful „deţinătorului” drepturilor de copyright originale de a verifica.
Pe de altă parte, din dorinţa de a scoate o traducere bună, să spunem că traducătorul a făcut „muncă de detectiv” a comparat 3 ediţii diferite a cărţii respective şi a reuşit să găsească „buba”. Ce poate face el? Poate să introducă fragmentul lipsă în traducerea sa ştiind că acesta nu face parte din cartea după care traduce? (aceea pusă la dispoziţie de editor), sau se limitează EXACT la ceea ce este în aceea carte primită de la editor?
ApreciazăApreciază
atunci cînd un editor cumpără drepturile, le cumpără pentru traducerea unei anumite ediţii, nu a alteia. aşadar, orice muncă detectivistică ar face traducătorul, ea este inutilă, deoarece iese de sub incidenţa copyright-ului deţinut de editura respectivă.
ApreciazăApreciază
@ v
Corect ce ai spus, întotdeauna va exista o suspiciune vis a vis de integritatea unui text. Faptul că pe coperta unei cărţi găsim titlul şi numele autorului nu înseamnă că textul este şi conform cu manuscrisul. De aici şi curiozitatea mea legată de „sursa” după care se traduce o carte, credeam că pentru traducători există un tiraj special de carte, care este foarte bine şi atent redactat astfel încât să fie exclusă orice eroare, şi să fie conform cu manuscrisul scriitorului.
Cu toţii mai găsim pe coperta unei cărţi menţiunea: „text integral”, ceea ce înseamnă că celelalte ediţii apărute sunt incomplete. Ediţiile incomplete şi complete, sunt sau nu, rodul diverşilor editori care şi-au permis să mutileze opera unui scriitor, care merge mână în mână cu omisiunea de a spune din ce serie/ciclu face parte o carte. De multe ori o carte, care de fapt poate fi citită independent, face parte dintr-o serie cronologică sau dintr-un ciclu cronologic. Cititorul neavizat nu are de unde să ştie, fiindcă nu este nici o menţiune în acest sens.
Exemplu: acum mulţi ani, mi-a picat pe mână cartea Fausta (vol. 3 din ciclul Pardaillan) de Michel Zevaco. Am citit-o pe nerăsuflate, apoi un cunoscut mi-a spus că în afara cărţilor Cavalerii Pardaillan şi Epopeea Dragostei (vol. 1 şi 2 din ciclul Pardaillan) mai sunt încă alte 7 volume!! Cum atunci alte surse de informare nu erau, am dat fuga la biblioteca judeţeană unde o doamnă drăguţă mi-a oferit toate detaliile referitoare la cărţile apărute în limba română a lui Michel Zevaco, precum şi o listă cu cărţile care fac parte din acelaşi ciclu.
ApreciazăApreciază
Şi când citeşti cartea în limba în care a fost scrisă ai în faţa ochilor tot o versiune pusă în circulaţie de o editură – şi nu te-apuci să-i ceri autorului manuscrisul ca să-l confrunţi cu varianta tipărită! 😛 În concluzie, din punctul ăsta de vedere n-ai nici un avantaj faţă de cititorul unei traduceri!
Cu alte cuvinte, dacă nu eşti prieten cu autorul ca să-ţi dea să-i citeşti manuscrisul, nu e nimic de făcut! Şi n-are rost să te agiţi pentru ceva care oricum nu se poate rezolva! 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
@WildMustang: pe bune, n-apărea cuvîntul Pardaillan nicăieri pe copertă? zău că nu-mi vine să cred…
ApreciazăApreciază
@ v Uite numai atât scrie:
– Fausta de Michel Zevaco
– în româneşte de L. Albu
– editura Cartea Românescă (nu are anul trecut, cred undeva anii ’70)
– coperta de Done Stan (e o copertă cartonată)
– Michel Zevaco, Les Pardaillan, Fausta, Ed. Fayard, Paris, 1910/1970
– nu are prefaţă, nici postfaţă, pe ultima pagină unde se termină textul nu se specifică nici că e sfârşitul cărţii sau că urmează alt volum, efectiv nu scrie nimic. Nici pe coperta spate nu scrie nimic.
Cititorul din toate informaţiile scrise mai sus nu are decât informaţia că cartea este tradusă după: Michel Zevaco, Les Pardaillan, Fausta, Ed. Fayard, Paris, 1910/1970. După cum observi nicăieri nu scrie că face parte dintr-o serie, doar menţiunea Les Pardaillan, din care nu reiese câte sau care cărţi fac parte din aceea serie. Că sunt 3 cărţi sau mai multe, cititorul nu are de unde ştii.
ApreciazăApreciază
Verooooo… suportul domniilor voastre a fost pus la munca intensiva! Pina si cele doua cocoloase de hirtie menite sa tina pe drum forma sirmelor au fost primite cu urale de niste mitze negre, care le-au luat la omor de nu s-au vazut.
Aferim, boierii dumneavoastra!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ne bucurăm că vă este pe plac şi cu folos, boieri dumneavoastră! Iar mie-mi pare tare bine şi fiindcă preacinstitele cocoloaşe au adus bucurie în sufleţelele domniilor lor mâţele, căci am mare drag de neamul pisicesc! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Reblogged this on VERONICISME and commented:
Îmi trebuie musai un nou tip de suport, cu loc confortabil pentru motan dedesubt! 😛
ApreciazăApreciază
E execelent dar ii trebuie o inovatie pentru un loc pe care sa troneze Griska .Neaparat ! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Păi da, tocmai asta spuneam şi eu! 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Fotojurnal – Alt scaun, acelaşi motan | VERONICISME