O problemă rezolvată

Am rezolvat problema cărţilor care nu vor să stea deschise. Am un suport – artizanal, opera năzdrăvanei mele jumătăţi conjugale, care meştereşte tot soiul de obiecte utile pentru mine şi pentru motanul nostru Grişka. Nu e foarte chipos (vorbesc despre suport, nu despre creatorul lui 😆 ), dar e foarte util.

Anunțuri

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
Acest articol a fost publicat în de-ale mele, lumea cărţilor, surprize plăcute, Traduceri și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

31 de răspunsuri la O problemă rezolvată

  1. Diana Alzner zice:

    O! E super extra tare! 🙂 Aşa ceva îmi doream şi eu când citeam şi făceam conspecte în acelaşi timp. Şi mai visez la un pupitru pentru citit în pat… 🙂

    Apreciază

  2. Loredana zice:

    Vero, eu am luat pentru asta o tăviţă cu picioare rabatabile care se foloseşte pentru micul dejun, am dat vreo 60 de lei pe ea la momentul achiziţiei. Încape numai bine un monstru cu ecran de 17″, dar numai el.

    Apreciază

  3. Iulia Mihai zice:

    Ia te uita ce-i duce pe unii mintea 😀

    Apreciază

  4. michael zice:

    productie de serie ceva? serie mica macar? stiu eu pe cineva care-o sa-mi spuna „vezi? tu de ce nu-mi faci asa ceva?”

    Apreciază

  5. WildMustang zice:

    Întrebari:

    1. Cartea care este în suport este în engleză nu? Rezoluţia pozei nu mă ajută să-mi dau seama…

    2. Dacă cartea este în engleză, este logic că traduceţi după ea, întrebarea mea ar fi: De unde sunteţi sigură că textul din carte este corect, este integral, că nu lipsesc fragmente, pagini etc? Probabil că folosiţi o versiune tipărită de un editor… care este posibil să fi omis unele pasaje.

    Meteahna asta a fragmentelor/pasajelor lipsă este „tradiţie” de câteva decenii bune pe la noi, reeditările unor cărţi de pe la noi s-au făcut după aceste cărţi şi evident s-a perpetuat beleaua cu fragmentele. Editurile/editorii n-au făcut decât un copy-paste a acelor cărţi şi le-au reeditat. Uimitor nu?

    3. Dacă există drepturi de traducere de la autor/scriitor, de ce nu folosiţi un text primit de la acesta? Aşa aveţi siguranţa integralitaţii textului.

    Apreciază

  6. Vero zice:

    Ca să fiu sinceră, nu garantez că am înţeles ce vreţi să spuneţi 🙂
    Dar răspunsul este că traduc folosind numai cărţi trimise de editura care deţine copyright-ul. Şi nu sunt cărţi editate la noi.
    Tradusul nu e pentru mine un hobby, în sensul că nu traduc ce mi se năzare şi după ce nimeresc 😛 Mă apuc de tradus numai după ce am un contract şi numai după materiale trimise de editura cu care l-am încheiat.

    Apreciază

  7. WildMustang zice:

    Multe cărţi au fost tipărite înainte de ’89, care din varii motive au fost cenzurate voit sau nu; reeditările de după ’90 nu au făcut decât să perpetueze aceste lipsuri de pasaje, fragmente, pagini şi chiar modificarea numelor personajelor şi a locurilor etc. Editorii noştrii nu au făcut decât să copie textul tradus anterior, ei nu s-au obosit să mai facă o traducere nouă aşa că au folosit aceeaşi traducere care are acele lipsuri de care vorbeam.

    Chestia asta cu fragmentele lipsă se regăsesc şi la editorii de afară, deci nu e numai o meteahnă autohtonă. Uneori traducerile s-au făcut după aceste ediţii „de afară” care aveau aceste lipsuri.

    Deci cam asta era nelămurirea mea…

    Textul cu copyright pe care-l aveţi, cred că este în regulă, curiozitatea mea era legată de integralitatea textului. Să spunem ipotetic, că versiunea cu copyright are 3 propoziţii lipsă, aveţi cumva posibilitatea unei confruntări paralele cu textul/manuscrisul scriitorului?

    Mulţumesc

    Apreciază

  8. v zice:

    cînd e vorba de traduceri, editorii nu lucrează cu autorii şi cu manuscrisele lor, ci numai cu exemplarele de tradus (tipărite sau în format electronic) pe care le primesc de la agenţi.

    Apreciază

  9. WildMustang zice:

    Mulţumesc frumos pentru răspuns doamna Vero!

    @ v

    Din răspunsul doamnei Vero, este clar că lucrează cu materialele puse la dispoziţie de editor. Dacă în timpul traducerii unui dialog dintr-o carte, traducătorul observă că ceva nu se „leagă”, pare a lipsi ceva…, el nu are de unde să ştie dacă vina este a editorului care deţine dreptul de copyright, după care face traducerea, sau este „scăparea” scriitorului (şi scriitorii mai greşesc, nu?).

    Concluzia este: cartea va ieşi tradusă EXACT la fel cu materialele puse la dispoziţie de editorul care a comandat traducerea. Adică poate să fie conformă cu manuscrisul scriitorului sau nu. Cel care traduce nu poate consulta decât eventual o altă ediţie publicată de alt editor sau în cel mai bun caz ia legătura cu editorul care a comandat traducerea; acesta la rândul lui va lua legătura cu cel de la care a cumpărat drepturile de copyright rugându-l să verifice problema… Chestia asta poate dura săptămâni bune, poate chiar luni, în funcţie de timpul şi cheful „deţinătorului” drepturilor de copyright originale de a verifica.

    Pe de altă parte, din dorinţa de a scoate o traducere bună, să spunem că traducătorul a făcut „muncă de detectiv” a comparat 3 ediţii diferite a cărţii respective şi a reuşit să găsească „buba”. Ce poate face el? Poate să introducă fragmentul lipsă în traducerea sa ştiind că acesta nu face parte din cartea după care traduce? (aceea pusă la dispoziţie de editor), sau se limitează EXACT la ceea ce este în aceea carte primită de la editor?

    Apreciază

  10. v zice:

    atunci cînd un editor cumpără drepturile, le cumpără pentru traducerea unei anumite ediţii, nu a alteia. aşadar, orice muncă detectivistică ar face traducătorul, ea este inutilă, deoarece iese de sub incidenţa copyright-ului deţinut de editura respectivă.

    Apreciază

  11. WildMustang zice:

    @ v

    Corect ce ai spus, întotdeauna va exista o suspiciune vis a vis de integritatea unui text. Faptul că pe coperta unei cărţi găsim titlul şi numele autorului nu înseamnă că textul este şi conform cu manuscrisul. De aici şi curiozitatea mea legată de „sursa” după care se traduce o carte, credeam că pentru traducători există un tiraj special de carte, care este foarte bine şi atent redactat astfel încât să fie exclusă orice eroare, şi să fie conform cu manuscrisul scriitorului.

    Cu toţii mai găsim pe coperta unei cărţi menţiunea: „text integral”, ceea ce înseamnă că celelalte ediţii apărute sunt incomplete. Ediţiile incomplete şi complete, sunt sau nu, rodul diverşilor editori care şi-au permis să mutileze opera unui scriitor, care merge mână în mână cu omisiunea de a spune din ce serie/ciclu face parte o carte. De multe ori o carte, care de fapt poate fi citită independent, face parte dintr-o serie cronologică sau dintr-un ciclu cronologic. Cititorul neavizat nu are de unde să ştie, fiindcă nu este nici o menţiune în acest sens.

    Exemplu: acum mulţi ani, mi-a picat pe mână cartea Fausta (vol. 3 din ciclul Pardaillan) de Michel Zevaco. Am citit-o pe nerăsuflate, apoi un cunoscut mi-a spus că în afara cărţilor Cavalerii Pardaillan şi Epopeea Dragostei (vol. 1 şi 2 din ciclul Pardaillan) mai sunt încă alte 7 volume!! Cum atunci alte surse de informare nu erau, am dat fuga la biblioteca judeţeană unde o doamnă drăguţă mi-a oferit toate detaliile referitoare la cărţile apărute în limba română a lui Michel Zevaco, precum şi o listă cu cărţile care fac parte din acelaşi ciclu.

    Apreciază

    • Vero zice:

      Şi când citeşti cartea în limba în care a fost scrisă ai în faţa ochilor tot o versiune pusă în circulaţie de o editură – şi nu te-apuci să-i ceri autorului manuscrisul ca să-l confrunţi cu varianta tipărită! 😛 În concluzie, din punctul ăsta de vedere n-ai nici un avantaj faţă de cititorul unei traduceri! :mrgreen:
      Cu alte cuvinte, dacă nu eşti prieten cu autorul ca să-ţi dea să-i citeşti manuscrisul, nu e nimic de făcut! Şi n-are rost să te agiţi pentru ceva care oricum nu se poate rezolva! 😆

      Apreciat de 1 persoană

    • v zice:

      @WildMustang: pe bune, n-apărea cuvîntul Pardaillan nicăieri pe copertă? zău că nu-mi vine să cred…

      Apreciază

      • WildMustang zice:

        @ v Uite numai atât scrie:

        – Fausta de Michel Zevaco
        – în româneşte de L. Albu
        – editura Cartea Românescă (nu are anul trecut, cred undeva anii ’70)
        – coperta de Done Stan (e o copertă cartonată)
        – Michel Zevaco, Les Pardaillan, Fausta, Ed. Fayard, Paris, 1910/1970
        – nu are prefaţă, nici postfaţă, pe ultima pagină unde se termină textul nu se specifică nici că e sfârşitul cărţii sau că urmează alt volum, efectiv nu scrie nimic. Nici pe coperta spate nu scrie nimic.

        Cititorul din toate informaţiile scrise mai sus nu are decât informaţia că cartea este tradusă după: Michel Zevaco, Les Pardaillan, Fausta, Ed. Fayard, Paris, 1910/1970. După cum observi nicăieri nu scrie că face parte dintr-o serie, doar menţiunea Les Pardaillan, din care nu reiese câte sau care cărţi fac parte din aceea serie. Că sunt 3 cărţi sau mai multe, cititorul nu are de unde ştii.

        Apreciază

  12. ona zice:

    Verooooo… suportul domniilor voastre a fost pus la munca intensiva! Pina si cele doua cocoloase de hirtie menite sa tina pe drum forma sirmelor au fost primite cu urale de niste mitze negre, care le-au luat la omor de nu s-au vazut.
    Aferim, boierii dumneavoastra!

    Apreciat de 1 persoană

  13. Vero zice:

    Reblogged this on VERONICISME and commented:

    Îmi trebuie musai un nou tip de suport, cu loc confortabil pentru motan dedesubt! 😛

    Apreciază

  14. cartim zice:

    E execelent dar ii trebuie o inovatie pentru un loc pe care sa troneze Griska .Neaparat ! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  15. Pingback: Fotojurnal – Alt scaun, acelaşi motan | VERONICISME

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s