Revelaţie

Tocmai am avut o… revelaţie. Traducerile au un mare, maaare defect. Nu se fac singure 😛

E cazul să-mi pun eu ochelarii pe vârful nasului şi să m-apuc de treabă :mrgreen:

În paranteză fie spus, a trebuit să mă văd nevoită să port aşa ceva ca să pricep că e aproape imperios necesar să-ţi ţii ochelarii de citit pe vârful nasului – ca să te poţi uita lesne pe deasupra lor, ori de câte ori ţi se năzare să vezi ce se petrece mai departe de sus-numita parte anatomică 🙂

Partea bună e că totuşi nu trebuie să-i port decât atunci când n-am originalul în versiune electronică şi traduc după o carte scrisă mărunt… Aş putea s-o scanez, fireşte, dar, decât să iau scanat mai bine de 400 de pagini, mai bine iau ochelarii! 😛

Anunțuri

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
Acest articol a fost publicat în de-ale mele, Traduceri, traducatori, etc și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Revelaţie

  1. Iulia Mihai zice:

    Lasă că şi eu port ochelari, cu mândrie, chiar 😀

    Apreciază

    • Vero zice:

      La mine partea naşpa e că nu sunt obişnuită cu ei (nici ochelari de soare n-am prea purtat), încă mi se mai pare că am un soi de „impuritate” pe nas 😀
      Îi am de vreo 5-6 ani, dar i-am folosit rareori (la citit, numai şi numai când lumina e insuficientă), însă acum sunt nevoită să mi-i pun din ce în ce mai des 😦

      Apreciază

  2. Roxana zice:

    Hmmm… la mine o sa fie mai frumos, sunt mioapa ca un liliac si acum incep sa simt nevoia si de ochelari de citit…
    Eu am o mare problema cu tradusul dupa carti tiparite – dupa ce treci de primele pagini tind sa „invie” si nu-mi mai ajung mainile, coatele etc. sa tin si de carte sa dau si in tastatura. Asa ca traiasca formatul electronic!

    Apreciază

    • Vero zice:

      Eu am un suport pentru carte (se vede în poza cu motanul sabotor), improvizat de jumătatea conjugală personală, iar când filele încep să „învie” iau o bucată de elastic rotund, îi leg capetele unul de altul şi trec inelul astfel format peste carte şi suport. Se mişcă uşor în susul şi în josul foilor şi e la fel de simplu să trag de el când vreau să întorc pagina 🙂
      Dar bineînţeles că prefer tot formatul electronic! 😀

      Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s