Văd că tocmai am primit o leapşă, de la Irina, şi… fiindcă „pauzele lungi şi dese ne conduc spre noi succese”, îmi întrerup traducerea ca să răspund:
1. Care e ultima carte pe care ai citit-o?
Jumper. Oriunde, oricand (Steven Gould). Am citit-o, cum s-ar spune, în interes de serviciu – acum traduc Reflex, continuarea – adică ultimele sale capitole, primele două treimi au fost traduse de altcineva. Dar am citit-o cu plăcere şi pe nerăsuflate, într-o singură dimineaţă, cu viteza maximă de care sunt în stare 🙂
2. Dacă ai putea fi un personaj dintr-o carte, ce personaj ai fi şi de ce?
În general nu-mi doresc ceea ce ştiu că nu se poate 😛 Dar, în momentul de faţă, cred că aş vrea să fiu Scarlett O’Hara – pentru că nu se lasă înfrântă de viaţă.
3. Care e cel mai frumos film pe care l-ai văzut până acum?
Am 53 de ani. Am văzut nenumărate filme… Şi mi-au plăcut multe, la diferite vârste şi din diferite motive. Nu pot să spun acum că unul dintre ele a fost mai frumos decât altele.
4. Dacă te-ai putea întâlni cu un scriitor, ce scriitor ai alege?
Serge Brussolo.
5. Care e melodia ta preferată, cea pe care o asculţi fără să te poţi sătura de ea?
Pentru mine muzica e un zgomot de fond. Nu pot asculta muzică pur şi simplu, fără să ajung să-mi zboare gândul în altă parte şi s-o ignor. Suport orice – numai manele să nu fie! – dar în etapa actuală liniştea e cea mai dulce melodie 😛
6. Unde ai locui un an, departe de casă?
Într-un loc în care să-mi pot lua bărbatul şi motanul 😆
7. Când citeşti, pentru a marca locul unde ai rămas, foloseşti semn de carte sau îndoi pagina? Şi ce fel de semn de carte?
Nu folosesc semne. Mi-a fost întotdeauna uşor să regăsesc locul în care am rămas cu lectura.
8. Ai primit in ultima perioadă cărţi cadou? Şi dacă da, care?
Nu.
9. Îţi place să reciteşti unele cărţi?
Da.
10. Care crezi că este cartea care ar trebui impusă tuturor ca “lectură obligatorie”?
Cărţile nu se impun, nu se pot impune. Atâta timp cât ai mintea întreagă, gândurile sunt libere, şi nimeni nu citeşte cu adevărat o carte dacă nu-i stă gândul la ea.
11. Care e locul preferat pentru lectură?
Unul comod. Dar am citit foarte bine şi stând în picioare, pe culoarul unui vagon de tren aglomerat.
12. Care sunt motivele care te determină să alegi o carte pe care să o citeşti?
O iau, o deschid, încep s-o citesc – şi mă opresc şi o abandonez dacă mă calcă pe nervi sau mă plictiseşte din cale-afară. Altminteri o termin.
________________________
Nu dau leapşa mai departe, fiindcă mi-e lene să mă gândesc cui s-o dau :P. În concluzie, o poate prelua cine vrea, cu rugămintea de a mă anunţa într-un fel sau altul – ca să mă pot delecta citindu-i răspunsurile 🙂
VERONICISME 
Cu respect,
am preluat si eu aceasta leapsa dar pe propriul meu blog:
http://optimism.ablog.ro/2010-08-02/o-leapsa.html
ApreciazăApreciază
Mă bucur. Am făcut o vizită, am citit… 🙂
ApreciazăApreciază
Aha! Inca un fan Serge Brussolo! 🙂 Tushi ma uimesti !
ApreciazăApreciază
Mă bucur că încă mai sunt uimitoare! 😀
ApreciazăApreciază
Pingback: Inocentul – XXIV « Ioan Usca
Pingback: Inocentul – Epilog « Ioan Usca
E, ce-mi place raspunsul de la punctul 6!
Care-i ultima carte pe care-ai recitit-o?
Am o curiozitate… cum faci sa te mobilizezi sa recitesti, cand sunt atatea bunaciuni necunoscute? 😀 Desi experienta mea ca cititoare nu se compara cu a ta…, nici la ani nici la diversitate, totusi am strans cateva titluri la care-as vrea sa ma intorc, si mereu imi apare altceva ca fiind interesant.
ApreciazăApreciază
Recitutul e boală veche, din copilărie… O puneam pe mama să-mi tot recitească acelaşi poveşti – cred că „Isprăvile lui Păcală” au bătut recordul. Iar pe locul doi cred c-a fost „Luceafărul” lui Eminescu – începe cu „a fost odată”, aşa că l-am încadrat la categoria poveşti fără să stau pe gânduri. Mi-aduc amiinte că prima oară l-am ascultat recitat la radio, stând pe oliţă (era iarnă şi la vremea respectivă aveam buda în curte). N-aş putea să spun exact ce-am înţeles din el la vârsta aia, dar mi-a fost citit de atât de multe ori, la cererea mea, încât înainte de a merge la şcoală îl ştiam pe dinafară, fără greş, de la cap la coadă 😀
După ce am învăţat să citesc singură şi m-am săturat de poveşti, pe locul I a trecut „Cei Trei Muşchetari”
Iar ultima carte pe care am recitit-o – e drept că acum vreo cinci ani – e „Stăpânul Inelelor”.
ApreciazăApreciază