Anul ăsta am fost destul de leneşă, am pierdut vremea în stil mare…
Dar am reuşit totuşi să traduc câte ceva:
- 1 carte pentru Curtea Veche (încă n-a apărut, deşi am predat-o la început de februarie – cică de vină e criza…)
- 1 roman pentru RAO (apărut deja)
- 3 cărţi pentru Meteor Press (dintre care au apărut 2)
- 4 romane pentru Nemira (dintre care au apărut 3, iar al 4-lea nici n-avea cum să apară, fiindcă l-am predat azi 😈 )
- 12 povestiri, 3 poezii (dintre care una singură a fost poezie adevărată, cu rimă – după standardele mele personale, versurile albe nu alcătuiesc poezii, ci poeme în proză) şi 2 sinteze, incluse în trei antologii, tot pentru Nemira (au apărut toate, cu excepţia a 3 povestiri – presupun că antologia respectivă nu mai are când să apară anul ăsta, poate la anu, în ianuarie 🙂 )
La capitolul elucubraţii personale publicate, au existat două, ceea ce nu s-a mai întâmplat de muuult:
- Fără doar şi poate, apărută în antologia Dansând pe Marte (Millennium Press), o povestire scrisă într-o doară, acum câţiva anişori – pe puţin vreo 5 – ca să mai trimit şi eu câte ceva la AtelierKult. Stând strâmb şi judecând drept, Aspoiu a avut dreptate, mai bine nu apărea! (Aici mă refer la povestirea mea, nu la antologie.)
- Rayadatys, apărută la aceeaşi editură, în antologia Millennum Fantasy & Science Fiction. Şase Ani de Ficţiuni, vol.II, o povestire scrisă cu şi mai mult timp în urmă – iaca acum vreo 15 ani – dar scrisă cu plăcere şi cu un rezultat mulţumitor (cel puţin din punctul meu de vedere)
Iar la capitolul tentative de a scrie:
- povestea din blogul Cum vă place, încă în plină desfăşurare, şi speranţa că voi reuşi să n-o las baltă
- poezioara despre Satana, din cadrul concursului organizat de Nemira, scrisă tot într-o doară, care s-a bucurat de mai mult succes decât m-aş fi aşteptat
Well, that’s all folks!
În încheiere, ţin să spun că-mi pare rău fiindcă:
- n-am avut mai mult spor la tradus
- n-am fost în stare să-mi fac mai mult timp pentru scris şi citit
Iar pentru anul viitor îmi doresc:
- noroc şi sănătate
- tot ce mi-a lipsit anul ăsta 😆
VERONICISME 
cred ca am citit pe blogul nemirei ca antologia va aparea in ianuarie… ea e terminata (sau cel mult mai trebuie o corectura), dar probabil nu renta la vanzari publicarea acum. nu mai cumpara lumea carti de craciun, poate…
ApreciazăApreciază
Din punctul meu de vedere e OK in ianuarie 🙂
ApreciazăApreciază
Ba da, cumpara lumea de Craciun, dar problemele de logistica fac in asa fel incat nu mai ajung in librarii in timp util. Chestie de distributie…
ApreciazăApreciază
Tusa,
Imi scot palaria virtuala si ma dau cu fruntea da caldarimul internetului in fata atitudinii dumitale.
Dar…, eu cred ca aparitia acestei carti era necesara si da o masura SF-ului romanesc din ultimii ani. Fara ea am fi inca la stadiul in care ne batem pe burta spunindu-ne ca sintem cel putin in aceeasi liga cu barosanii, dar fara sa avem o baza reala pentru o astfel de afirmatie. Evident, nu aveam nici baza sa spunem ca totusi mai avem de invatat si muncit, chestie care ne cam convenea.
Cred ca e important sa stim unde sintem, unde vrem sa ajungem (realist vorbind) si sa progresam in directia respectiva.
Cu respect,
Aspoiu the evil.
ApreciazăApreciază
Ca să nu nu fiu greşit înţeleasă, menţionez că am spus „mai bine nu apărea” referindu-mă exclusiv la povestirea semnată de mine (tocmai am adăugat această lămurire şi în textul articolului). Nu mă pot pronunţa în privinţa antologiei în ansamblu, fiindcă deocamdată nu am intrat în posesia volumului (poate mi-l pune „Ursul cel Rău” în sacul lui Moş Crăciun :)). E drept că am citit majoritatea povestirilor pe AtelierKult, dar marturisesc că le-am uitat (cu excepţia Testamentului de Ciocolată) 🙂
ApreciazăApreciază
@Aspoiu: Dude, nu esti deloc evil, ai spus lucrurilor pe nume si din punctul asta de vedere ti-ai asumat o sarcina foarte ingrata: aceea de a spune adevarul, ceea ce la noi e „the dirty work”.
@Vero: povestirea ta are un mare merit spre deosebire de majoritatea celorlalte, care au fost foarte slab scrise. Parerea mea e ca ar trebui doar sa dedici (daca ai de unde) mai mult timp scrisului.
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc pentru încurajare, Vlad 🙂
Oricum, e una dintre povestirile mele cele mai… slăbuţe – da recunosc că mai ales de-astea am trimis la AtelierKult, că speram să aflu ce bube în cap le găsesc alţii, ca să ştiu cum să le îmbunătăţesc. Numai că la textul ăsta, de exemplu, am avut parte de foarte puţine comentarii. Iar notele date textelor sunt prea împrăştiate, pentru un altul am primit şi nota 2, şi nota 10 😈 Aşa că m-am cam lăsat de Atelierul Kult…
Cât despre mai mult timp pentru scris, mă străduiesc dar, pâna una-alta, nu prea-mi iese 😆
ApreciazăApreciază
Tot evilu’, da’ off topic:
„The Dragons of Heorot”?! E cumva tot una cu „Beowulf’s Children”? Sper ca da…
ApreciazăApreciază
Da, e tot una. Încă nu m-am lămurit care e titlul corect, pe net l-am găsit şi aşa, şi aşa, iar editura mi-a trimis volumul în format electronic, în 2 versiuni care par identice în privinţa conţinutului, dar au titluri diferite 😈 (Pe blog am pus varianta care apare în contractul de traducere.)
Presupun că problema titlului se va lămuri până termin eu de tradus! 😀
ApreciazăApreciază
Intamplator am prima editie de la mama ei, iar titlul e „Beowulf’s Children”. Raportat la piata romaneasca, cred ca „Dragonii Heorot” pusca mai bine, zic io. Eventual, titlul alternativ ar putea fi precizat undeva, intr-o nota la inceput, pentru a evita confuziile…
ApreciazăApreciază
Tushica ceva nu e in regula 😀 am pus un coment dimineata si-a disparut.Eh nu-i nimic! 🙂 Traduce in continuare ca noi d’aia te iubim! Si scrie odata si continuarea sau toata povestirea „Scuipind in iarba”! 🙂 Eu inca astept cu ochii in soare! 😀 oh, doamne cind s-o sfirsi si asteptarea asta?!
Si hai ca nu-i chiar asa de rau pentru un bilant
ApreciazăApreciază
Nu ştiu ce s-o fi întâmplat cu comentariul tău, nepoate. Că eu n-am şters nimic şi nici la spam nu e nimic.
De tradus traduc, atâta vreme cât mi se dă de tradus, bineînţeles 😀
Cât despre „Scuipând în iarbă”, îmi pare rău, dar mai ai de aşteptat. Nu pot să scriu la comandă şi deocamdată habar n-am cum să continui 😀
Şi n-am zis că e un bilanţ rău 🙂 E un bilanţ, şi-atât 🙂
ApreciazăApreciază
Pai daca la „lene” bilantul e asta, ma spaimosesc toata. Ce se intampla in caz de harnicie? 🙂
ApreciazăApreciază
Am pomenit despre lene fiindcă anul ăsta tradusul a fost singura mea ocupaţie retribuită – şi, cu toate astea, am tradus cu vreo 600 de pagini standard mai puţin decât anul trecut, când am mers două luni şi la serviciu – e drept, cu jumătate de normă 🙂
ApreciazăApreciază
Tushica fii fericita 😀 ai tradus super bine pentru noi,iar asta cred ca ar trebui sa fie cea mai mare satisfactie pentru matale! 🙂 Per ansamblu chiar este un bilant bun chiar daca matale nu-ti place! 😀
ApreciazăApreciază
Apăi, nepoate, dacă zici tu că trebuie să fiu fericită, iaca sunt! 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Vorbind de lup « VERONICISME