Money, money, money…

O „Turkish girl living in Spain” îşi aduce aminte de experienţele sale triste în calitate de colaboratoare a editurilor din România şi se întreabă, din adăpostul oferit de occident, de ce nu vor bani traducătorii români de la porţile orientului, aducând în discuţie „preţul corect” de 9 euro/1500 caractere.

Care va să zică, asta ar însemna să câştig, pentru 200 de pagini standard (400.000 de caractere), pe care le pot traduce lejer într-o lună, 2400 de euro, adică, la cursul actual, 10.124, 64 RON  (sau 101.264.400 lei vechi).

Nu vreau să spun că nu mi-ar plăcea, dar, stând strâmb şi judecând drept, câţi oameni din ţara asta, care muncesc cinstit şi din greu, având o răspundere mult mai mare decât traducerea unei scrieri de ficţiune şi producând bunuri care, spre deosebire de cărţi (de ce să n-o recunoaştem?), ţin de necesităţile primare ale existenţei, au asemenea venituri? Şi, vorba lui Horia Nicola Ursu, care comentează mai sus pomenitul articol de pe blogul lui Zully, câte edituri şi-ar permite să ofere tariful ăsta fără să dea faliment, în condiţiile în care cărţile au deja preţuri destul de pipărate pentru buzunarul românului de rând, iar numărul amatorilor de lectură nu pare să fie în creştere (cel puţin eu una, aici, în târgul ăsta de provincie, nu mă învârtesc printre oameni care să vadă în lectura unei cărţi o opţiune pentru petrecerea timpului liber)?

Cred că trebuie să fim realişti, trăim actualmente într-o ţară săracă, cu un nivel de trai scăzut şi, colac peste pupăză, în vremurile unei crize economice mondiale. Şi n-o să rezolvăm lucrurile ridicând pretenţii nerealiste.

Revenind la mine însămi, trebuie să recunosc şi că nu m-am apucat de tradus, renunţând la slujba mea de inginer (slujbă sau serviciu, nu job, nu ştiu de ce uită toată lumea că în limba română există aceste două cuvinte :mrgreen:), numai din pasiune. Oricât de paradoxal ar părea în contextul articolului de blog de la care am pornit, am făcut-o şi pentru bani. Pentru că, în calitate de ingineră în compartimentul tehnic al unei fabrici din urbea de reşedinţă, câştigam 900 RON / lună. Iar faptul că mă ocup exclusiv de  traduceri, chiar şi cu actualul tarif redus, îmi asigură un venit net cel puţin dublu – în condiţiile în care fac ceva care îmi place şi stau acasă, fără şefi care să fută la cap (scuze pentru limbajul agresiv, dar ăsta e cel mai potrivit cuvânt) şi fără colegi care să calce de nervi (aveam şi din ăştia :)).

Sunt obişnuită să duc un trai relativ modest şi am învăţat să nu mă-ntind mai mult decât îmi ajunge plapuma. N-am copii de crescut, nu vreau să-mi fac vilă şi nu m-au tentat niciodată bijuteriile. Singurul lucru pe care mi l-aş dori, din acest punct de vedere material, ar fi ca editurile să respecte termenele de plată – sau măcar să nu le depăşească cu mai mult de două trei luni 😈

Cu alte cuvinte, patronii români ar trebui făcuţi, într-un fel sau altul, să înţeleagă că angajaţii şi colaboratorii lor sunt oameni, nu maşini, şi că, în consecinţă, nu pot supravieţui dacă nu primesc bani cel puţin pentru mâncare, îmbrăcăminte şi întreţinerea unui adăpost.

COMPLETARE ULTERIOARĂ (04.11.2009)
Nu ştiu cum reacţionează alţii, dar, când îmi aştept zadarnic banii, eu trec uneori prin momente de descurajare şi de lehamite…)

Anunțuri

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
Acest articol a fost publicat în de-ale mele, despre lume şi viaţă :P, lumea cărţilor, Traduceri, traducatori, etc și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s