Vacanţă nedorită – 3

La Pia toate ar mai fi cum ar mai fi, până când te pune la masă. Nu vede bine, aşa că tacâmurile şi farfuriile nu sunt niciodată bine spălate. Asta când se întâmplă să le spele, fiindcă, după actualele ei standarde, o linguriţă bine linsă sau o farfurie ştearsă cu miez de pâine sunt considerate curate. E penibil să le iau pe toate şi să mă duc să le spăl, dar o fac, iar ea e convinsă că sunt grav afectată de mania curăţeniei. Însă asta nu e partea cea mai rea. În loc să prefere mâncarea proaspătă făcută de Cici, Pia stochează cu săptămânile în frigider mâncarea adusă de Rică – care vine încărcat cu n-şpe feluri de mâncare, de parcă mătuşă-mea ar fi săracă lipită (ceea ce nu e cazul) sau de parcă Bucureştiul ar fi lovit de foamete. Însă el nu mănâncă niciodată din cele aduse, preferă să iasă în oraş. Nici eu nu gust bunătăţile în cauză, congelate şi dezgheţate. În prima zi, cumpăr carne şi o rog pe Cici să-mi facă o friptură (aspectul şi mai ales mirosul bucătăriei Piei nu te îndeamnă să găteşti, iar oalele şi cratiţele ei, adesea uitate pe foc, sunt jegoase şi arse – cumpăr una nouă ca să am în ce-i face ceai lui Gheo, pe care mi s-a spus să-l las vreo două zile numai cu mâncarea de la spital). Iar în zilele următoare am grijă să ajung pe la alte rude la ora prânzului, sau să mănânc câte ceva prin oraş. Seara şi dimineaţa mă mulţumesc cu salamul şi caşcavalul pe care mi le cumpăr. Nu-mi fac nici măcar cafea, beau ness cu apă minerală.

Seara, Pia se culcă relativ devreme. Pe la 10 ne despărţim. Eu rămân cu motanul meu, ea îşi ia pisicile şi se bagă în pat, cu aparatul de radio la cap. Între noi e o cameră goală din apartamentul stil vagon, cu ambele uşi închise – ca să nu simtă Grişka celelalte mâţe şi ca să nu-mi spargă mie urechile aparatul de radio cu sonorul la maximum.

Încerc să traduc – nu stau bine la masă, e prea joasă, mă aşez cu laptop-ul în pat şi adorm curând cu el în poală; într-una dintre nopţi dorm aşa până la ora 4. Motanul nu se sinchiseşte, lui îi place să doarmă pe şifonier.

Însă Pia se şi trezeşte devreme. În prima dimineaţă o face ceva mai înainte de ora cinci. La radio urmează să se cânte imnul, însă până atunci aparatul ţiuie de parcă în jurul casei ar da târcoale o duzină de maşini de poliţie, de pompieri şi de salvare, toate cu sirenele pornite. Îl aud foarte bine, fiindcă Pia deschide uşa dinspre ea a camerei izolatoare. Iar pisicile dau buzna şi încep să zgreapţăne la uşa mea; vor să vină la cantina lui Grişka, care vrea şi el să iasă din cameră şi miaună cu disperare – ai zice că-i  taie cineva coada. Mă dau jos din pat, le deschid uşa mâţelor şi mă duc să văd dacă toate uşile balcoanelor sunt închise, ca să fiu sigură că nu-mi pierd băietul cu blană gri.

Pia îmi zâmbeşte dulce, îmi spune bună dimineaţa şi mă întreabă dacă vreau să-mi încălzească apă ca să mă spăl sau dacă vreau să mănânc. Îi răspund că nu vreau decât să dorm şi o rog să nu mai deschidă altă dată uşa înainte de a mă trezi eu. Bineînţeles că se supără: „N-ai zis că nu vrei să te scoli devreme!” 😈

Mă întorc în camera mea, dar nu mai închid uşa – altfel o să miaune iar Grişka, ca să vină înapoi. Noroc că am la mine dopurile pentru urechi. Le îndes cât pot de bine (la radio a început imnul, urmează rugăciunea de dimineaţă, Pia se roagă şi ea cu voce sonoră) şi, cu toate că n-aş fi crezut, reuşesc să adorm din nou, pentru încă vreo două ore.

Ei, îmi ajunge pentru azi, restul rămâne pe altă dată…

Anunțuri

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
Acest articol a fost publicat în de-ale mele, despre lume şi viaţă :P, mătuşa Pia și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Vacanţă nedorită – 3

  1. kyodnb zice:

    exista o sintagma care circula pe internet pt filmele mai vechi de 20 de ani.. oldies but goldies 😀 si s-ar aplica de minune in cazul de fata

    foarte amuzante intamplarile cu matusa..bine, pentru noi cititorii 😀

    asa stiam si eu, batranii se culca deverme si se trezesc si mai devreme ca doar oricum nu au ce face ..

    Apreciază

  2. Andreea zice:

    Imi pare rau ca s-a intamplat asa, dar trebuie sa recunosc ca Pia ta e un adevarat personaj, desi sunt sigura ca e mai placuta „pe hartie” decat in persoana. Oricum, sanatate sotului si … rabdare!

    Apreciază

    • Vero zice:

      Mulţumesc.
      Cât despre Pia, astea sunt doar câteva dintre „isprăvile” dumisale. Deocamdată nu mai am nici timp, nici chef să scriu despre ea – dar presupun c-o s-o mai fac pe viitor 😉

      Apreciază

  3. Pingback: Capriciu? « VERONICISME

  4. Pingback: Amintiri despre Nemira « VERONICISME

  5. Pingback: Cuvinte din trecut – Mătuşa Pia | VERONICISME

  6. Pingback: Exist sau trăiesc? (Cuvinte din trecut – 30 august 2009) | VERONICISME

  7. Gabriela zice:

    Imi place personajul. Insolit dar autentic.

    Apreciază

  8. Pingback: "Trec zilele-n goană…" | verojurnal

  9. Pingback: Cuvinte din trecut – Mătuşa Pia | VERONICISME

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s