Cornul abundenţei, sau blestemul cafelei?

Beau cafea în fiecare zi. Una. Mare, slabă şi dulce.  Sorb din ea pe îndelete, vreme de mai multe ceasuri.
De fapt, prefer să beau ness. E mai uşor de făcut şi nu trebuie să spăl ibricul sau filtrul.  Îmi ofer luxul ăsta sâmbăta şi duminica. În restul săptămânii îmi fac cafea – ca să scap de ea! Pentru că, deşi n-am mai cumpărat de vreo zece ani, nu-mi  lipseşte din casă. Nu apuc s-o termin înainte de a primi cadou alt pachet. Uneori îl dau, la rândul meu, altcuiva. Degeaba. Mă pricopsesc cu altul, aproape imediat 😛
La un moment dat, acum vreo cinci ani, am crezut că s-a rupt lanţul. Dar nu era aşa. Aveam un pacheţel neînceput, rătăcit printre nişte farfurii. Imediat ce l-am găsit şi l-am desfăcut, am primit pachetul următor 😈