Gânduri la vreme de ploaie…

Traducerea literară este moartea lentă dar sigură a oricărui scriitor. Îţi mănîncă inspiraţia şi energia, şi te face incapabil (pe moment) de creaţii proprii.

Asta o spune Lorena Lupu, iar eu sunt tentată să-i dau dreptate.  Dar, revenind la oile mele, mă pot eu considera scriitoare, numai fiindcă mi s-au publicat o serie de povestiri prin reviste şi ziare şi prin vreo două antologii? Zău că nu ştiu care e răspunsul corect! 😛

Pe de altă parte, de când am văzut-o publicată pe prima şi până în ziua de astăzi s-au scurs, cred, vreo şaisprezece ani… „Mulţi şi puţini”… Puţini fiindcă au trecut prea repede… Mulţi fiindcă alţii au scris, în acest timp, mai multe romane… 🙂 Timp în care eu am zăbovit – şi mai zăbovesc încă – printre propriile visuri, scriind începuturi de poveste şi abandonându-le pe rând… Pesemne că, în afară de traduceri, numai de atât sunt în stare 😀

Poate, ca scriitoare, am murit înainte de a traduce prima carte… 😛

Anunțuri

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
Acest articol a fost publicat în de-ale mele, nemulţumiri, Traduceri, traducatori, etc și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la Gânduri la vreme de ploaie…

  1. impricinatul zice:

    hm!
    ia treci tu peste gandurile astea din vreme de ploaie…!
    scrie, da?

    Apreciază

  2. Vero zice:

    Gandurile din vreme de ploaie se duc pe apa sambetei cand iese soarele 😀 Ceea ce nu inseamna, din pacate, ca sunt in stare sa ma apuc de scris de fiecare data cand se insenineaza. Dar iti multumesc mult pentru indemn si pentru incurajare 🙂

    Apreciază

  3. balinferi zice:

    Dragă Vero, suntem mulţi de multe feluri. Ceea ce deprimă pe unii şi-i ţine departe de scris este inspiraţie pură pentru alţii. Nu mă consider a fi un scriitor, dar din câte îmi dau seama fiecare om are momente când dintr-un motiv sau altul nu se simte capabil sa fomuleze literar ideile care îi trec prin cap. Ori chiar acele idei refuză să se concretizeze într-o formă suficient de coerenta cât să merite aşezarea lor în cuvinte…dar toate astea trec. Se întorc mereu zilele bune şi alea trebuiesc exploatate. Dacă noi nu ne îndoim de tine, tu de ce ai face-o? Cred că tot ce îţi lipseşte este răbdarea, aşa ca nu abandona nimic din ce începi sa scri, dacă se întâmplă să nu mai ai chef pune-o deoparte, dar întoarce-te într-o zi şi continuă povestea de unde ai lăsat-o. Pauzele sunt deseori chiar binevenite căci permit unor gânduri noi să se coacă.

    Apreciază

  4. Vero zice:

    Cred ca-mi lipseste nu atat rabdarea, ci perseverenta. Oricum, ca sa termin ceva trebuie sa existe un termen care sa ma preseze (cred ca 95% dintre povestirile pe care am reusit sa le duc la bun sfarsit au fost scrise pentru cate un concurs, unde exista un termen limita de trimitere a manuscrisului 🙂 )
    Ma bucur daca altii nu se indoiesc de mine, dar eu ma indoiesc pentru ca ma cunosc mai bine decat ma cunoaste oricine altcineva – si cred ca sunt in stare sa ma privesc fara sa ma mint singura 🙂
    Revenind la parerea altora, am pus pe blogul asta cinci povesti neterminate. E drept ca pe ultimele trei le-am adaugat abia de cateva zile, dar primele doua stau acolo de vreun an. Si nu m-a fericit nimeni cu vreun comentariu 😛 Macar sa fi spus ca sunt niste mizerii, ca n-a putut sa citeasca mai mult de doua randuri… Orice ar fi fost mai bun decat nimic 😀 Dar si tacerea e un raspuns, nu-i asa?

    Apreciază

  5. to-morrow zice:

    Pai continua cu scrisul – cu povestirile. Daca ai nevoie de deadline, uite: in maximum o saptamana sa fie gata trei povestiri. Am zis! 🙂

    Apreciază

  6. Vero zice:

    😀 Ei, nu ma pot pacali atat de usor – termenul ala trebuie sa fie insotit de ceva concret, nu neaparat de un castig banesc sigur, dar macar de promisiunea unei publicari sau de posibilitatea obtinerii unui premiu la vreun concurs… Si, apropo de concursuri, de cand cu traducerile le ignor si pe astea, ca deh, traducerile au in spate un contract care, mai curand sau mai tarziu, aduce si niste bani (actualmente singurele mele venituri), pe cand concursurile… mhm 😉

    Apreciază

  7. bebe zice:

    Aoleu, maica!Ce ati patit fetelor?E astenia ploioasa de primavara?Ce ar fi sa scrieti ceva,asa,ca sa va treaca spleen-ul!De ce nu ar iesi o carte{pe copaci} din „Povestile mele sf”{plus altele}!Si nu inteleg de ce minimalizati importanta traducerilor!Poate nu stiti cita bucurie aduce fiecare carte pe care o citim datorita voua!Si poate ca e o vina colectiva{cititori,editori}ca aceasta munca nu este apreciata la adevarata ei valoare{cel putin moral}!

    Apreciază

  8. Vero zice:

    Pentru ca „Pvestile mele sf” (plus altele) sa apara „pe copaci”, ar trebui sa umblu cu ele in protap de la o editura la alta. Si nu ma simt in stare… Poate o s-o fac si pe asta daca o sa reusesc sa scriu un roman (care sa-mi placa in primul rand mie) 🙂
    Stiu cata bucurie aduce o carte, fiindca mi-a placut intotdeauna sa citesc. Dar in tinerete nu dadeam nici o atentie traducatorului, nu ma gandeam ca cineva a cantarit fiecare cuvintel pentru ca eu sa citesc ceva care sa sune bine in romaneste. Abia dupa ce am inceput sa traduc mi-am dat seama cata munca sta in spatele unei carti traduse – dar si cat de bine te simti cand tii in mana volumul tiparit si iti place cum curg frazele pe care le-ai incropit cu cateva luni in urma 🙂

    Apreciază

  9. Iordana Ferent zice:

    Ca sa vedeti partea plina a paharului va trimit un citat din Octavio Paz: A TRADUCE ESTE CEA MAI PROFUNDA FORMA DE A CITI !

    In privinta povestirilor SF sau un posibil roman:
    DON’T GIVE UP !

    Pentru ca va citesc (blogul) si va admir, va inoportunez cu o intrebare: ati reusit anul acesta sa patrundeti in „universul” promis de RAO ?

    Apreciază

  10. bebe zice:

    Pai vezi ca am dreptate{ca de obicei:)}!Fruntea sus si go ahead!

    Apreciază

  11. voicunike zice:

    „Universul Rao” este un fel de fata morgana! Poate ,poate revin la normal! Din punctul meu de vedere as vrea sa-i injur pentru nerespectul de care au dat dovada fata de cititori si clienti,sa va fie rusine Rao!

    Apreciază

  12. stefan ghidoveanu zice:

    Draga Vero, parerea mea este ca nu trebuie sa-ti faci probleme. Ca un concitadin mai in varsta (care luni a trecut pe sub balconul tau si era cat pe-aci sa-ti faca o vizita, dar s-a gandit sa nu te deranjeze din tradus!) iti spun ca nu esti singura care a inceput ca scriitor/scriitoare si a ajuns traducator/traducatoare. Nu putem fi toti Liviu Radu, de pilda, ca sa luam un exemplu la indemana. Importanta este daruirea cu care faci ceea ce faci, responsabilitatea pe care ti-o asumi in clipa in care optezi pentru o activitate sau alta. Sigur ca traducatorii in Romania sunt priviti ca niste sclavi meniti sa umple buzunarele unor directori de edituri hrapareti, asa cum stii probabil din propria experienta, dar gandeste-te putin si la faptul ca datorita muncii tale un numar de oameni pasionati (si care n-au avut norocul, sansa, ocazia – zi-i cum vrei – de a invata limba straina pe care o stii tu) vor avea acces la niste carti care altfel le-ar ramane interzise. Iar daca rezultatul eforturilor pe care le faci te vor transforma intr-un „om invizibil” – in sensul ca nu se va putea spune daca o carte sau alta dintre cele traduse de tine suna bine in romaneste datorita tie sau autorului – atunci satisfactia va fi cu atat mai mare, consider eu.
    Oricum, te admir pentru decizia luata de a deveni traducator profesionist full-time. Putina lume ar fi in stare de una ca asta – eu, de pilda, n-as putea s-o fac. In calitate de coleg de „breasla” , chiar daca in teorie suntem concurenti pe piata traducerilor, iti tin pumnii si-ti doresc numai succese in viitor… Tine-o tot asa!

    Apreciază

    • Vero zice:

      Multumesc mult 🙂
      Nu ma gandesc la alti traducatori vaznd in ei niste concurenti – sunt multe carti de tradus, cred ca e de lucru pentru toti… Presupun ca adevarata problema e cea despre care spuneai – o parte dintre directorii/patronii de editura, care isi pun oamenii sa iti explice – la modul politicos – ca nici luna asta n-au „lichiditati” si sa-ti multumeasca calduros „pentru intelegere” 😛 Dar, una peste alta, treaba merge totusi si nu-mi regret decizia de a deveni traducator full-time – e o meserie care imi place si cred ca mi se potriveste…
      Iar cand mai ajungi in preajma balconului meu da-mi cumva de stire, poate s-o gasi timp pentru un taifas la o cafea… 😀

      Apreciază

  13. v zice:

    eu, de pilda, n-am nici un dubiu ca esti scriitoare.
    .
    se va-ntoarce, n-avea grija. 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s