Chiţibuşării

Seria Avalon:
Negurile, vol. I – traducere de Gabriel Stoian – timpul verbelor: perfectul compus
Negurile, vol . II – traducere de Laura Bocancios – timpul verbelor: perfectul simplu
Sanctuarul – traducere de Laura Bocancios – timpul verbelor: perfectul simplu
Doamna din Avalon – traducere de Silviu Genescu – timpul verbelor: habar n-am, încă n-a apărut cartea 🙂
Ancestors of Avalon – traducere la care lucrez acum – timpul verbelor: perfectul simplu – că scorul era doi la unu 😀

Dar o creatură chiţibuşară ca mine nu e mulţumită (exact aşa cum s-a întâmplat şi în cazul romanului Taltos, al treilea dintr-o serie în care scorul perfect compus – perfect simplu era unu la unu). OK, poate că nu e întotdeauna simplu să păstrezi acelaşi traducător pentru toate romanele dintr-o serie şi nu poţi obliga traducătorul celui de-al n-ulea roman să le citească pe cele care l-au precedat (deşi eu cred că un traducător care „se respectă” ar trebui să le răsfoiască măcar – într-o bibliotecă sau într-o librărie cu autoservire, dacă nu vrea să le cumpere). Dar mă gândesc că, în cazul traducerilor unei serii de romane din limba engleză, unde traducătorul poate alege fie perfectul simplu, fie perfectul compus, după bunul său plac, editura ar trebui să le ceară celorlalţi traducători să folosească timpul impus de primul 😛

Anunțuri

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
Acest articol a fost publicat în lumea cărţilor, nemulţumiri, Traduceri, traducatori, etc și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

22 de răspunsuri la Chiţibuşării

  1. Vlad Puescu zice:

    Pai nu prea poti sa faci asta. Nu numai din respect pentru optiunea lui, dar nici nu cred ca e eficient, pentru ca daca a tradus toata viata intr-un fel, ce va rezulta va fi stangaci, nu?

    Apreciază

  2. Vero zice:

    Nu cred ca exista riscul unui rezultat stangaci. Eu zic ca frazele mele nu suna mai stangaci sau mai putin stangaci in functie de timpul pe care il aleg pentru verbe – si nu cred nicidecum ca eu sunt o exceptie.
    Cu respectarea optiunii e cu totul alta poveste 🙂
    Oricum, am recunoscut ca toate astea sunt chitibusarii La urma urmelor, poate cititorii nici nu baga de seama ca, de la un roman la altul, se schimba timpul verbelor si, implicit (dupa parerea mea), ritmul naratiuniii.
    Dar, avand in vedere ca un blog e un loc unde iti poti exprima of-urile in vazul lumii, profit si eu de ocazie, deh 😀 Si, stand stramb si judecand drept, nu ma deranjeaza daca nu e nimeni de acord, sau daca nu ma ia nimeni in seama 😛

    Apreciază

  3. Andreea zice:

    Mie mi se pare corect argumentul. De ce? Pentru ca traducatorul trebuie sa se adapteze textului. Eu de obicei optez pentru o impletitura de perfect simplu-imperfect atunci cand am naratiune la pers a IIIa, perfect compus cand am naratiune la pers I. Dar… momentan lucrez la un roman care nareaza la pers I, prezent. Ce fac? Il adaptez sablonului meu sau imi adaptez eu traducerea stilului naratorial? Evident ca b.

    Datoria traducatorului este sa prelucreze ceea ce exista deja. Evident, este in mare parte o munca de creatie, dar, cand lucrezi cu o serie, te gandesti ca trebuie sa te integrezi, nu?

    Apreciază

  4. jeje zice:

    Daca nu timpul verbelor, macar numele personajelor ar trebui sa fie pastrate de-a lungul seriei.
    Ce-mi aduc acum aminte, in seria Ender un personaj se numea fie Radacina fie Root. In A song of ice and fire, avem o lupoaica numita fie Lady, fie Doamna etc.

    Apreciază

  5. Loredana zice:

    Eu personal ma numar printre cititorii care baga foarte bine de seama timpurile verbelor intr-o traducere si ca atare fug ca dracul de tamaie de traducerile la perfectul compus la persoana a treia. De ce? Pentru ca mie una imi provoaca dificultati in receptarea textului, mai precis in intelegerea succesiunii actiunilor si, in loc sa ma bucur de carte, stau si ma scarpin in cap incercand sa-mi dau seama in ce ordine se desfasoara.

    E o situatie ciudata cu limba asta a noastra, ca la persoana intai poti povesti la perfectul compus, iar la persoana a treia nu suna la fel de firesc. Insa nu toate lucrurile sunt logice pe lumea asta. Sau sunt?

    Apreciază

  6. Laura zice:

    Sunt perfect de acord ca trebuie sa existe o uniate stilistica in traducerea aceleiasi serii. E un „must”, nu un chitibus. E o problema de…minima igiena.
    Dar ce ne facem cand traducatorii lucreaza in paralel (cum s-a intamplant cu Negurile – vol I a aparut in ianuarie, vol II in februarie)?
    Eu, care am tradus volumul II, nu numai ca eram la prima colaborare cu editura, dar si la prima carte tradusa, deci nu stiam exact cum trebuie sa procedez. Totusi, am cerut sa mi se trimita un fragment din vol I, la care stiam ca lucreaza altcineva, tocmai ca sa incerc sa imi adaptez stilul. Insa nu a fost posibil sa primesc acel fragment decat spre final, cand eu terminasem practic traducerea si doar o revizuiam. Sincera sa fiu, ma gandisem la felurite probleme care ar fi putut sa se iveasca, dar nici nu imi trecuse prin minte ca va interveni o neconcordanta intre timpurile folosite (mie perfectul simplu mi se parea cumva de la sine inteles in cazul respectiv).
    Am sesizat imediat nepotrivirea, dar, nici daca as fi vrut, nu mai aveam cum sa rescriu tot textul, asa ca l-am lasat asa.
    Si uite, asa, mai invatam din propriile patanii, iar pe unele suntem condamnati sa le retraim…

    Apreciază

  7. Vero zice:

    @Laura: Intr-adevar, in cazul asta neconcordanta nu i se poate reprosa niciunuia dintre traducatori. Ar fi cumplit sa te-apuci sa schimbi timpul verbelor dintr-un roman intreg 🙂 Eu le-am schimbat o data intr-o jumatate de capitol, pe care o tradusesem deja cand mi s-a nazarit ca in respectiva carte ar merge mai bine perfectul compus (singura data cand l-am folosit intr-o naratiune la pers. III) – si cred ca atunci mi-au mai iesit cativa peri albi 😀
    Dupa umila mea parere, cand se fac astfel de traduceri in paralel ar fi indicat ca traducatorii sa fie pusi in legatura de la bun inceput, tocmai pentru a se evita neconcordantele, inclusiv cele referitoare la traducerea numelor personajelor. Oare tot asa or fi aparut si cele observate de jeje? 🙂

    Apreciază

  8. Laura zice:

    Cu nepotrivirile de nume la Martin e si mai greu.
    Mai ca as prefera sa trec o carte intreaga de la perfectul simplu la perfectul compus, decat sa caut potriveala pentru fiecare nume. Sunt puzderie, imi e greu sa mi le amintesc uneori si pe cele traduse de mine…
    De Lady chiar nu stiam.
    😦

    Apreciază

  9. Vero zice:

    Ma-ntreb daca autorul o fi tinand minte numele personajelor. De cand m-am apucat de tradus, am gasit vreo doi scriitori care le-au incurcat (desi nu erau chiar asa de multe) 😀

    Apreciază

  10. Laura zice:

    Le-a incurcat si Nea Martin. Am ametit cautand in urma dupa un Oswald pana sa ma conving ca era tot Osmund…
    Mai schimba si culoarea ochilor la cate cineva…
    Mai dubleaza sau nu cate o consoana dintr-un nume…

    Apreciază

  11. Jen zice:

    stephen king avea un asistent numai ca sa tina minte cine erau toate personajele din dark tower si ce faceau ele. si se pare ca i-a iesit, ca eu n-am remarcat inconsistente. pe de alta parte, nici oswald/osmund nu mi-au sarit in ochi, deci nu-s persoana cea mai in masura sa vorbeasca 😛

    cand a fost vorba de redactat o carte care era volumul 2 sau 3 intr-o serie le-am citit pe cele dinainte (din fericire erau scurte) si-am notat cum fusesera traduse denumirile, asa ca a fost simplu de verificat daca traducatorul le nimerise corect.

    legat de traduceri in general: ‘had done’ nu se traduce totdeauna cu ‘facuse’? nu ‘a facut’, nu ‘facu’, nu alte tipuri de trecut care ii mai traznesc prin cap traducatorului? redactez o carte tradusa foarte bine in rest, dar in care modific timpuri de ma ia naiba… din fericire e varianta electronica deci macar n-am probleme de spatiu in pagina.

    Apreciază

    • Vero zice:

      Apropo de „had done”, si eu constat, cu parere de rau, ca multi traducatori/redactori par sa evite mai mult ca perfectul. Fug de el ca dracu de tamaie. Chiar am citit relativ de curand o carte in care era inlocuit cu perfectul compus – si bineinteles ca suna ca dracu (sau cel putin asa mi-a sunat mie). De fapt, tot relativ de curand, am stat de vorba cu cineva care abia terminase facultatea de filologie (romana-engleza) dar nu prea stia ce e mai mult ca perfectul si cu ce se mananca el (a trebuit sa-i dau exemple de verbe la acest timp, in ambele limbi).
      Fiindca tot veni vorba, imi aduc aminte ca-n tinerete m-au enervat cumplit romanele Hortensiei Papadat Bengescu. Folosea la greu mai mult ca perfectul, dar punea la pers. III pl. forma de la pers. III sing. (de exemplu, „ele plecase” in loc de „ele plecasera”). Si greseala se repeta in cartile ei (cel putin in cele citite de mine, care din alte puncte de vedere nu mi-au displacut) de la un capat la altul.

      Apreciază

  12. voicunike zice:

    Tushica dar parca ar mai trebui sa fie doua din seria asta Avalon:
    The Forest House
    Priestess of Avalon
    bine ,bine si ar mai fi inca doua dar sunt scrise de Diana L.Paxsons pe baza notelor si discutiilor purtate de ea cu MZB ,stii ceva?

    Apreciază

  13. voicunike zice:

    @ Laura-admir munca ta si sa stii ca faci o treaba excelenta!esti foarte buna! sper sa nu se supere tushi ca am scris pe blogul ei!:)

    Apreciază

  14. Vero zice:

    Nepoate, pot sa-ti spun doar ca „The Forest House” a aparut sub titlul „Sanctuarul”, fiind tradusa tot de Laura. Despre celelalte nu stiu nimic 😦
    Si nu e nici o suparare ca i-ai scris Laurei aici. Presupun ca ea nu are blog (sau cel putin nu are unul din care sa reiasa al cui este); cert este ca eu n-am dat de el, chiar daca o fi existand.

    Apreciază

  15. Laura zice:

    Multumesc pentru aprecieri, dar stiu ca pana la… excelentza e cale lunga. Ma straduiesc si eu cum pot, dar, din pacate, niciodata nu este timp suficient pentru slefuirea unei carti asa cum s-ar cuveni. Nu sunt foarte mandra de tot ce am lasat sa iasa in lume.
    Blog nu am, nu sunt destul de extrovertita pentru asta.

    Apreciază

  16. Vero zice:

    Si mie mi se pare intotdeauna ca nu-i destul de timp, ca daca ar fi un pic mai mult traducerea mi-ar iesi mai bine… 🙂

    Apreciază

  17. Laura zice:

    Sau daca am relua-o pe indelete, dupa cateva luni lasata la dospit…

    Apreciază

  18. Vero zice:

    Da, asta ar fi solutia ideala – dupa parerea mea – dar… de unde atata timp? 😦

    Apreciază

  19. voicunike zice:

    Auci! pai sa asteptam atita timp?!murim de nerabdare!:)

    Apreciază

  20. Vero zice:

    Nu te speria, nepoate, ca nu-i nici un pericol! 🙂
    Desi in unele cazuri zau ca ar fi fost timp pentru dospit – ma gandesc la „Taltos”, roman a carui traducere am predat-o la RAO la inceputul lunii aprilie a anului trecut si care nu a aparut nici pana acum. Si e o carte care mi-a placut, imi doresc atat de mult s-o vad tiparita… 😦

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s